Am citit ce scria Ion Spanu pe 8 octombrie in Cotidianul si mi-am amintit cateva randuri pe care le-am notat pe 8 octombrie 2009 dupa ce am asistat intamplator la o lansare de carte la Paris:

In afara fondurilor risipite pentru traducerea volumului “L’aile tatouée” (in romaneste “Orbitor - Aripa dreapta”), Institutul Cultural Roman i-a oferit autorului Mircea Cartarescu, din bani publici, si un sejur la Paris. L-am zarit, pe 7 octombrie, in libraria “L’écume des pages” invartindu-se printre standurile de carti, cu un pahar de carton in mana, strivit de notorietatea castigata pe banii statului roman. Astepta “asaltul” admiratorilor invitati sa-i solicite autograful pe volumul mirosind inca a cerneala. N-a fost sa fie! N-avea cum sa fie, cu toti banii cheltuiti de Romania! Cateva minute inainte de ora anuntata, libraria, cam inghesuita din cauza spatiului prea stramt, a parut neincapatoare cand si-a facut aparitia Institutul Cultural Roman de la Paris, reprezentat de directoarea Carneci Magda (ca o Walkirie incaruntita) si de fotograful om-la-toate, mai preocupat de propria sotie, pe care o urmarea din ochi si obiectiv, ca sa nu scape pruncul agatat intr-un ham pe burta.

Curand, tantos, si-a facut intrarea Edy Reichmann, imigrant de meserie, colaborator din cand in cand la “Le Monde”, autorul celor doua cronici care au aparut in cotidianul francez si care erau expuse in vitrina librariei. Trei romani din “imigratie” s-au apropiat pentru pupaturi. Autorul (mult mai scund si mai urat decat mi-l imaginam) a zambit fericit ca trebuie sa se incline ca sa o sarute pe pitica Wanda Mihuleac, odrasla securista stabilita la Paris.

Cand, in fine, a aparut si Nicolae Manolescu, ambasadorul Romaniei la UNESCO, insotit de fetita de noua ani, care tine locul nevestei, s-a trecut la bla-bla-ul de rigoare. Baconschi a tras chiulul, nu-i nimic, afla el, Zeus, si il r