Fuga lui Cristian Sima atrage atentia asupra unor aspecte grave din societatea romaneasca, anume inexistenta protectiei cetatenilor fata de actiunile (uneori agresive) ale unor firme care, fara a avea o autorizatie de functionare, fac un marketing total neconventional pe piete care presupun, de obicei, riscuri foarte mari. Domeniul ales de Cristian Sima a fost piata de capital. Un domeniu care a fost deja zguduit in trecut de doua scandaluri uriase, SAFI si FNI, in ambele cazuri initiatorii fondurilor mutuale prevalandu-se de golurile existente in legislatie. De aceasta data insa investitorii alesi nu au fost bieti pensionari sau angajati cu salariul minim, ci oameni cu acces la informatii, atrasi de mirajul unor castiguri girate de “geniul investitional” al lui Cristian Sima.

Metoda de marketing aleasa de dl. Sima a fost una excentria: aparitii constante in mass-media, unde de obicei orice chior este imparat printre orbi. Individul si-a dat cu parerea despre tot si despre toate, cu o cat de mica legatura cu economia. Fie ca vorbim de piata de capital, finante, taxare, microeconomie sau macroeconomie. De fapt pana si acum, fugar fiind, dl. Sima nu poate fara mass-media, motiv pentru care trimite cate o scrisoare ori de cate ori ii cade in mana cate un computer cu acces la Internet… Si asa a ajuns dl. Sima sa fie cultivat de diversi moderatori TV si apoi apropiat al unor politicieni sau oameni de afaceri. Odata castigata increderea acestora din urma – un lucru fundamental in domeniul financiar – a urmat incredintarea de bani, se pare foarte multi – pentru ca dl. Sima sa ii investeasca pe diverse piete financiare. Investitiile in speta s-au facut prin doua firme, una autohtona, autorizata ca societate de brokeraj in Romania (dar care insa a avut un rulaj relativ mic, probabil doar de fatada) si alta inregistrata in British Virgin Islands, care promitea si efe