Testele inopinate în Liga 1 sînt atît de rare încît fotbaliştii le iau drept atacuri la persoană
Opt jucători de la Steaua au fost testaţi miercuri de specialiştii Agenţiei Naţionale Antidoping (ANAD). Un test inopinat, la care s-au prelevat şi probe de urină, şi probe de sînge.
“Îmi pare rău că oamenii, că românii nu pot să admită că se poate face performanţă şi fără a trişa sau a fura. Singurul lucru pe care îl facem la Steaua este să muncim”. Aşa a reacţionat Reghecampf, a doua zi după teste.
Politica antidoping nu reprezintă rezultatul vreunei optici deformate a românilor. Cum ar veni, imaginaţia lor este limitată la proverbul: “Hoţul neprins e negustor cinstit”. Nu concepe reuşita prin muncă.
Dacă antrenorul Stelei abordează lucrurile aşa, atunci şi spaniolii au o problemă, pentru că-i testează inopinat pe jucătorii Barcelonei. Şi cei de la UEFA au o problemă, pentru că, din septembrie 2005, a decis să testeze inopinat toate echipele participante în Champions League. Şi aşa mai departe. În fotbalul profesionist, nu se mai merge de ani buni pe încredere. Motive de suspiciune au tot apărut, de la cazul vraciului de la Juventus la toate cazurile de prăbuşiri pe teren.
Există o problemă românească în materie de antidoping, dar nu la nivelul viziunii colective despre lume şi viaţă. Problema se situează, strict, în instituţiile care conduc fotbalul românesc: FRF şi LPF. Despre Federaţie, cei de la ANAD susţin că nu se dau în vînt să ceară teste. Recordul a fost înregistrat în 2007: 13 controale într-un an. Iar LPF s-a plîns că n-are bani să plătească testele.
În Liga 1 se practică doar analizele de urină, obligatorii după fiecare meci. Vorba lui Reghecampf, singurii români care “admit că se poate face performanţă fără a trişa” se pare că sînt Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir. Obişnuiţi cu această lejeritate antidoping, antrenorii şi
