Este un lucru stiut, conducatorii Israelului au admis intotdeauna, intr-un fel sau altul, ca pacea cu Siria e conditionata de retrocedarea Podișului Golan. Lipsea insa certitudinea ca se poate avea incredere in Siria, dușmanul cel mai viclean si cel mai periculos al Israelului. Dupa cucerirea si anexarea Golanului, la sfarsitul Razboiului de 6 zile din 1967, au inceput si tratativele. Secrete, bineînțeles! Au aparut si intermediarii, de la simpli politicieni si pana la presedinti de state. Ceausescu care ravnea la un Premiu Nobel pentru Pace, s-a bagat si el in aceasta poveste. Primul lider israelian care a fost de acord cu retragerea la ,,liniile din 4 iunie 1967” a fost Itzhac Rabin, in 1995. ,,Retragerea israeliana totala” presupunea fixarea granitei pe malul Kineretului. Trei ani mai tarziu, in 1998, devenind prim-ministru, Beniamin Netanyahu il trimite mediator la Assad pe prietenul sau, miliardarul evreu american Ron Lauder, cu o propunere de pace care prevedea retragerea de pe Golan pana la vreo cativa zeci de metri de malul lacului Kineret (Tiberiada). In anul 2000, premierul Ehud Barak e de acord cu retragerea pana la 10 metri de Kineret. In 2008, premierul Ehud Olmert accelereaza tratativele cu Siria si se ajunge pana aproape de trasarea viitoarelor granițe israeliano-siriene.
Recent americanii au lasat sa se scurga informații si documente conform carora, in 2011, Netanyahu a fost de acord cu retrocedarea totala a Podișului Golan, pana la malurile Kineretului. Desi Cabinetul prim-ministrului neaga acest lucru, dezvaluirile americane i-au socat pe mulți israelieni, in special pe cei aproape 20.000 de israelieni care s-au stabilit dupa razboiul din 1967 in aceste locuri. Pe Golan traiesc si vreo 20.000 de druzi, carora Israelul le-a propus sa devină cetateni israelieni, dar ei au preferat sa ramana cetateni sirieni.
In ceea ce privește Podișul
