„Cui i-e frică de Virginia Woolf?“, în Centrul Istoric, pe o altfel de scenă, într-un alt decor, dar cu aceeași poveste. Este doar una dintre piesele de teatru jucate într-un spațiu diferit de scena teatrelor cu care ne-am obișnuit deja. Unul care se transformă într-un adevărat business.

Viviana Doris a terminat, în urmă cu doi ani, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC), dar nu se poate lăuda că a jucat în foarte multe piese de teatru. Iar despre film, „nici nu poate fi vorba, trebuie să ai un noroc chior“. A mai apărut în două reclame TV și „cam atât“, la asta se rezumă experiența ei cu lumea actorilor. Vestea bună este că încep să apară tot mai multe săli „atipice“, după modelul „teatru/improvizație-cafenea“, concept dezvoltat în Europa de Vest și care pare să prindă foarte bine și la noi.

După cunoscutele Green Hours, La Scena și, mai nou, Godot Café‑Teatru, dezvoltate de antreprenori locali, nume noi încep să se impună, că doar „este loc în piață, mulți actori vor să joace“, după cum spune Geoge Remeș, proprietarul de la Godot, de profesie actor. Așa că aceste investiții sunt ca o gură de oxigen pentru actorul tânăr, „neconsacrat“, care își dorește să se afirme. Cu mențiunea că teatrul românesc funcționează, încă, după niște reguli stabilite înainte de ’89. Acționar unic a rămas statul, iar banii vin de la bugetul local. În plus, salariile sunt fixe și se acordă în funcție de vechime și categorii: un actor începător încasează lunar în jur de 1.000 de lei, iar un actor consacrat, circa 2.000 de lei pe lună. Foarte puțin, comparativ cu sumele încasate de actori în Europa de Vest, unde teatrele sunt subvenționate. Și atunci, nu mai miră pe nimeni de ce un actor preferă să-și rotunjească venitul căutând și alte metode de a juca. „Teatrul e într-o continuă mişcare şi ceea ce e interesant sunt chiar formele noi, modurile d