Fuga din ţară a lui Cristian Sima, broker şi fost director până mai săptămânile trecute al bursei de la Sibiu, aduce în dezbaterea publică de la noi - şi asta imediat după consumarea telenovelei privatizării combinatului Olt­chim - tema, până acum marginală, a riscului speculaţiilor financiare şi a goanei după banii uşori. Pentru Sima, ca pentru mulţi brokeri, totul se reduce la lăcomie. "Am profitat la maxim de lăcomia clienţilor mei", spune Sima într-una din scrisorile sale. Nu a făcut altceva decât să folosească regulile jocului. Capitalismul, cu etica profitului cu orice preţ pe care o promovează ca pe o religie civilă, mizează pe acest gen de "sentimente". Nu era rolul unui broker să schimbe sistemul, ci să profite de el. Dar asta nu ne împiedică să ne întrebăm, profitând de ocazie, dacă se poate construi o comunitate stabilă, bazată pe principii etice clare si împărtăşite de majoritatea membrilor săi - precum dreptatea socială şi egalitatea între oameni - pe privilegierea lăcomiei ca mecanism de progres social? Criza financiară, cu corolarul său de crize fără sfârşit, unele care o anticipau (criza alimentară, criza mediului sau a resurselor naturale), altele care i-au urmat (criza socială sau criza democraţiei), pune în discuţie - dincolo de încercările promotorilor "noii revoluţii neoconservatoare", de tip Tea Party, care s-au mobilizat de pe la mijlocul anului 2010 pentru a demonstra viabilitatea sistemului împotriva "pericolului" keynesian sau, şi mai rău, a "socialismului" lui Obama - problema modelului social pe care capitalismul, în forma sa actuală, îl propune. Cum poate funcţiona o societate a cărei bază morală, ins­pirată din creştinism - de la care se revendică majoritatea liderilor politici sau oamenilor de afaceri - în condiţiile celei mai mari inegalităţi? Contradicţia dintre egalitatea şi jus­tiţia socială ce sunt formal în centrul modelului socia