Este constatarea amara la care au ajuns nume cunoscute din Romania dupa ce si-au dat parul pretios pe mana brokerului-coafez refugiat in Tara Pescarilor nordici. Rubicondul limbut s-a insinuat de cativa ani in prim planurile mediei ca un sfatos si istet money maker.
A tesut cu tenacitate o abila retea de teorii si ispravi neverificate cu temeinicie, menita sa castige respectul, dar mai ales increderea detinatorilor de sume consistente. Mi-l amintesc vorbind despre seful Federal Reserve al Statelor Unite, Alan Greeenspan, ca de colegul de banca dintr-a 7-a sau varul direct al cuscrei vitrege.
Sa-i dam insa ce-i al lui! Cunostea omul pana la reglajul fin mecanismele bursiere. Ba mai era si un vizionar sau cel putin asa isi dorea sa para, erijandu-se intr-un inegalabil cititor in stelele de pe bancnotele europene, de pilda.
Tocmai aceste insusiri ii aduc circumstantele agravante. Era sau, ma rog, este un connaisseur intr-ale banului rostogolit cu miza forte. Departe de o piranda cu ghioc si gaina taiata la miezul noptii.
Intre Sima si clientii lui de investitii bursiere au existat intelegeri, contracte ferme, reguli de fier in plasamente si speculatii.
Se pare ca transfugul financiar a beneficiat de cateva fisuri in digul de siguranta pe care o astfel de intreprindere il reclama. Se poate intreba cata mana libera i s-a incredintat. Intre ce marje de eroare avea voie sa prestidigiteze banul transformat in actiuni.
In valtoarea sumelor alambicate conform unui algoritm stiut doar de fostul boss al bursei sibiene, s-a lasat prins, totusi, un ditamai fost ministru de Finante al Romaniei. Om cu multa carte, stiintific ancorat in tot ceea ce inseamna angrenajul bursier.
Gamblerul Cristian Sima a trecut linia de demarcatie dintre gandirea rece, oportuna, la o adica ajutata de fler, si cea propri
