Cand spunem "afaceri cu statul", ne ducem imediat cu gandul la spagi, preturi umflate, lucru facut de mantuiala. O institutie publica ar trebui sa fie, in conditii de transparenta si rentabilitate, un partener ca oricare altul. Dar de la teorie la practica e drum lung.
Autostrazile, mai scumpe decat in Occident, sunt construite in ritm de melc si devin "ciuruite" dupa cateva luni, avem sali de sport si parcuri in sate aproape nelocuite, trotuarele denivelate au inghitit si ele o gramada de bani. Desi ne costa enorm, infrastructura e sub orice critica.
Aproape ca nu exista roman sa nu fi vorbit despre aceste probleme, ca utilizator al constructiilor realizate din bani publici. Cum se vede insa chestiunea dinspre mediul de afaceri? Daca o iei de la zero, treapta cu treapta si actionezi numai in mediul privat, slabe sanse.
Exista insa si cazuri de afaceri reusite fara implicarea unor institutii publice. Astfel, actionarii retailerului online eMag (Iulian Stanciu, Radu Apostolescu, Sebastian Ghita) au vandut 70% din companie fondului sud-african Naspers, pentru o suma de 100 milioane de euro.
Sau povestea lui Dan Sucu, relatata in Business Magazin. Acesta s-a lansat in afacerea cu mobila la inceputul anilor '90, dupa ce a vandut o casa cu 55.000 de dolari pentru a face primul import, iar acum are un business de peste 100 milioane de euro.
Dar acestea sunt mai degraba exceptii. Multi antreprenori spun ca daca vrei intr-adevar sa te imbogatesti, solutia e sa "impusti" un contract cu statul. Astfel, numai firmele parlamentarilor au incheiat, in anul de criza 2010, contracte cu institutii publice in valoare de circa 325 milioane de lei, dupa cum scria Romania libera, citand numele unor politicieni ca Silviu Prigoana, Eduard Stelian Martin, Dan Nica, Relu Fenechiu, Dan Voiculescu, Sorina Placinta, Mircea Andrei.
