Busuiocul este considerat o planta sfanta, folosita de preoti la slujbe. La marile sarbatori crestin-ortodoxe, fetele si-l pun sub perna, ca sa-si viseze ursitul. La italieni, mai ales, busuiocul este nelipsit din bucatarie. Pe langa toate acestea, busuioculmai are si calitati terapeutice de exceptie.

In scop terapeutic, de la busuioc se foloseste partea aeriana, care se culege in iunie-august, cand infloreste, si se usuca in strat subtire, in locuri bine aerisite. Se spune ca busuiocul este un leac bun "pentru cei mahniti si pentru cei cu inima grea" deoarece este un calmant excelent si un bun tonifiant si reconfortant al nervilor.

Busuiocul alina foarte multe afectiuni cum ar fi balonarile, gripa, raceala, bronsita acuta si cronica, durerile de cap, sinuzita, ulcerul gastric, infectiile urinare, anorexia, diareea sau colita de fermentatie. Datorita uleiului volatile stimuleaza digestia, calmeaza colicile si combate greturile si varsaturile.

Preparatele din busuioc, precum infuzia, decoctul, siropul, pulberea, uleiul au actiune antibiotica, carminativa, antiseptica. Busuiocul este si antiinflamator gastric, intestinal si renal. De asemenea, este antifungic si febrifug.

Infuzia de busuioc se prepara punand o lingura de planta uscata si maruntita in 200 ml de apa clocotita. Se acopera vasul, se lasa la infuzat zece minute, se strecoara si se bea cald, cu inghitituri mici si rare, impotriva bronsitelor, gripei, febrei, balonarii si a colicilor intestinale. Pentru un somn linistit, sanatos si odihnitor, a doua cana de ceai de busuioc poate fi bauta seara, inainte de culcare.

Pentru gat inflamat, fa un decoct din doua lingurite de planta uscata care se fierb intr-un sfert de litru de apa, timp de 10, 15 minute. Strecoara, lasa lichidul sa ajunga la temperature corpului si apoi fa gargara.

Pulberea de