La sfârşitul lui martie 2012, 85.576 de copii din România aveau cel puţin un părinte plecat să muncească în străinătate, potrivit datelor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASP).

Dintre aceştia, 25.048 aveau ambii părinţi emigraţi din motive economice, astfel încât se aflau în îngrijirea bunicilor, altor rude, sau chiar a vecinilor.

De asemenea, statistica DGASP spune că 23.722 de minori se aflau în îngrijirea unei rude de până la gradul IV, fără nicio măsură de protecţie.

Toate studiile arată că, lipsiţi de afecţiunea părintească, aceşti copii dezvoltă tot felul de probleme.

Copiii părăsiţi în ţară au probleme emoţionale şi pot ajunge la depresii ce vor lăsa urme adânci în evoluţia lor.

În cazuri extreme, unii micuţi se sinucid din cauza sentimentului că nu sunt iubiţi de proprii părinţi, că au fost abandonaţi, sau din cauza abuzurilor pe care le suportă din partea celor în grija cărora au fost lăsaţi.

În general, majoritatea copiilor cu ambii părinţi plecaţi la muncă prin Europa prezintă risc ridicat de a abandona şcoala şi de a intra în grupuri infracţionale.

Proiect pentru copiii abandonaţi în ţară

În Parlament există un proiect care ar trebui să protejeze aceşti micuţi, prin obligarea părinţilor de a-şi asuma anumite responsabilităţi înainte de emigrare.

Astfel, părinţii care doresc să plece la muncă în străinătate şi au copii minori, trebuie mai întâi să anunţe Serviciul de Asistenţă Publică din localitate, cu cel puţin 30 de zile înainte de plecare.

Îngrijitorul nominalizat de părinţi (persoana în răspunderea căreia va rămâne copilul) îşi va asuma printr-un act legalizat la notar această responsabilitate.

Pentru a se putea ocupa de un copil cu părinţi emigraţi din motive economice, îngrijitorul trebuie să fie cu cel puţin 18 ani mai amre decât minorul respecti