Sunt individuale şi colective, dar, oricât de puternice ar fi, nu-i fac pe deputaţi şi senatori să-şi ia gândul de la un nou mandat. Parlamentarul PD-L Ioan Oltean a împărtăşit publicului, la Cafeneaua politică a colegelor din Bistriţa Năsăud, suferinţa pe care i-a provocat-o, constant, în ultimii doi ani, ingratitudinea electoratului. „În 2011, am trăit atâta umilinţă încât îmi era jenă să ies din casă. Îmi ziceam: <>. Oamenii nu au văzut decât partea urâtă din ce am făcut noi", a mărturisit el, relatând, pe larg, câteva episoade penibile din viaţa de ales. Concluzia sa: „Calitatea de deputat nu-ţi aduce niciun fel de bucurie”, când alegătorii te înjură şi un adversar liberal, fost boxer, ameninţă să te treacă prin zid. Cu toate acestea, asemenea lui Traian Băsescu – care s-a plâns, primul, de „umilinţa” la care l-au supus cetăţenii loviţi de austeritate – Ioan Oltean nu intenţionează să iasă din politică sau din parlament, deşi zice că s-a gândit să abdoneze de un milion de ori. A rămâne la post, îndurând a lumii nedreptate, pare a fi, în viziunea acestora, un gest de sacrificiu, izvorât dintr-o mare tărie de caracter. Sfâşierea lăuntrică a dlui Oltean nu este cu nimic mai prejos de cea trăită de „il dottore” Victor Ponta - „şantajat securistic” indirect de preşedintele Băsescu şi catalogat drept plagiator de către universitari, fiindcă a uitat să pună nişte amărâte de ghilimele în lucrarea de doctorat, de a cărei valoare este atât de mândru -, sau de drama deputatului cu epiderma sensibilă, Daniel Oajdea, care luptă de unul singur să se facă etichetele la haine, mai moi. Nefericirile individuale pălesc însă în comparaţie cu cele colective, iar aleşii, în ansamblu, au milioane de motive de suferinţă. Pe scurt, sunt datori vânduţi. În patru ani de mandat, cei 460 de parlamentari au cum