Uniunea Europeană a primit premiul Nobel pentru Pace pe anul 2011. Astfel, Norvegia - ţară dinafara comunităţii europene (dar nu şi dinafara Europei) - face o scamatorie menită să o spele de criticile celor care o acuzau, mai mult sau mai puţin voalat, că a lăsat înafara premierilor sale pe Mahatma Gandhi, adeptul non-violenţei în înlăturarea conflictelor, şi UE însăşi, privită ca răspuns la criza relaţiilor franco-germane care a condus, în prima parte a sec. al XX-lea, la două conflagraţii mondiale. Ambele obiecţii sunt întemeiate, la drept vorbind.

Cu toate acestea, premierea UE ca atare iscă, vrând-nevrând, o nedumerire. Pe cine şi ce a premiat, de astă dată, comitetul Nobel? Birocraţia de la Bruxelles? Trupele UN incapabile să protejeze, în 1995, Srebreniţa şi legate umilitor la stâlp pe luptătorii sârbi de sub comanda generalului Mladici? Pe altcineva? Se ştie exact pe cine sau ce din UE s-a premiat? Ori este o modalitate de a atrage atenţia asupra unui proiect aflat în continuă dezbatere, cu fani şi cu adversari inteligenţi, într-un moment socotit de unii - nu de toţi - a fi unul de cumpănă?

Personal simt o dezamăgire cauzată de imprecizia realtivă a acestui premiu. În biroul cui va merge trofeul şi în care conturi bani primiţi? Îi va recepţiona dl. Barosso? Doamna Reding? Sau vreun alt personaj prestigios al UE, reprezentativ pentru evoluţiile ei trecute, un Delors, baroneasa Thompson? Vrând să cuprindă, în mod oarecum diletant, totul, premiul Nobel pentru Pace nu pare să fi cuprins, cu adevărat, mai nimic. Este ca şi cum ai decora Marea Mediterană sau Oceanul Indian. Şi, de ce nu, Terra însăşi şi-ar merita recompesele şi recunoaşterea comuniotăţii internaţionale pentru eleganţa şi consecvenţa cu care ne suportă pe noi toţi.

Preşedintele comitetului Nobel, norvegianul Thorbjoern Jagland, a observat că „UE şi strămoşii săi contribuie de pest