Creştin ortodocşii o sărbătoresc duminică, 14 octombrie, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ale cărei sfinte moaşte se găsesc în inima Moldovei, la Iaşi. S-a născut în Epivata, un sat al Traciei, după cum aflăm din Sinaxar. " (...) ades mergea cu maica sa la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi a auzit aceste dumnezeieşti binevestiri: «Cel ce voieşte a veni după Mine să se lepede de sine şi să ridice crucea sa şi să urmeze Mie». Îndată, toată a fost cuprinsă de aceasta şi, ieşind din biserică, întâlnind un sărac, ascunzându-se de maica sa şi dezbrăcând hainele strălucite şi luminate ce purta, le-a dat lui şi ea a îmbrăcat pe ale aceluia, luându-le pe acestea cu oarecare meşteşugire înţeleaptă. Iar după ce a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o ca să nu mai facă aşa. Ea însă nu numai de două ori, ci de trei ori şi de multe ori se zice că, dezbrăcând hainele sale, le-a dat săracilor." (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul).

Părintele arhimandrit Cleopa spunea într-una dintre predicile la această mare sărbătoare că "pentru nevoinţa şi petrecerea sa fără de prihană, a binevoit Dumnezeu să o proslăvească pe pământ cu faceri de minuni şi să o pună ca o făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii Sale spre a lumina pe toţi şi a fi rugătoare, ajutătoare şi mângâiere tuturor celor ce aleargă la dânsa cu credinţă".

După moartea părinţilor, Sfânta Cuvioasă Parascheva a început o viaţă de aspră nevoinţă, în rugăciune, post şi milostenii, hotărând să lase în urmă lumea plină de tulburări. S-a retras la o mănăstire de călugăriţe din pustiul Iordanului. "(...) şi acolo petrecea viaţă îngerească, urmând văzătorului de Dumnezeu Ilie şi lui Ioan Botezătorul, mâncând numai verdeţuri şi din acelea foarte puţine. Apoi se chinuia de frig şi de arşiţă şi căuta cu ochii minţii sale numai la Cel ce poate a mântui d