"Febra fuziunilor" între bursele de derivate şi de acţiuni s-a aflat în centrul atenţiei încă de la sfârşitul anilor "90.
A ajuns la apogeu în jurul anilor 2007-2008, când evaluările burselor crescuseră ameţitor.
Fluxul tranzacţiilor a încetinit concomitent cu perioada crizei financiare; s-a reluat începând din 2011.
Totuşi, mai multe dintre afacerile de anvergură propuse - Singapore Exchange - Australia Stock Exchange, Deutsche Boerse - NYSE Euronext, London Stock Exchange - Toronto Stock Exchange - nu s-au finalizat. Procesul de consolidare s-ar putea apropia de "sfârşitul jocului", cel puţin din punctul de vedere al tranzacţiilor globale majore.
Totuşi, acest proces de consolidare încă nu s-a terminat în câteva din pieţele emergente, cum ar fi America Latină ex-Brazilia, Asia de Sud Est, Europa de Est/Balcanii şi Africa.
Mai ales bursele din Europa de Est şi din regiunea Balcanilor se confruntă cu o serie de alegeri interesante pe care vor trebui să le facă în anii care urmează.
* Consolidarea burselor - vedere de ansamblu
Procesul de consolidare a burselor a fost marcat de o serie de evoluţii.
De-a lungul timpului, bursele au fost create ca organizaţii de tip asociativ, similare cluburilor sau instituţiilor mutuale/cooperative. Modelul lor de afaceri era aproape non-profit, conducerea lor era "politică" şi se realiza, în principal, prin numeroase comitete ale membrilor săi. Obiectivul lor era să promoveze interesele membrilor. Având în vedere că majoritatea membrilor îşi câştigau existenţa în ringul de tranzacţionare, apărarea "comunităţii ringului" (şi licitaţiile cu strigare, înainte ca tranzacţionarea electronică să devină regulă) precum şi reducerea costurilor de tranzacţionare erau obiective de o importanţă capitală.
Lucrurile s-au schimbat spre sfârşitul anilor 1990 şi în primii cinci ani ai secolulu
