În cîteva taifasuri televizate mi-am exprimat cu voce tare unele îndoieli despre rosturile Comisiei de Integritate, instituţie menită a trece prin examenul a 12 criterii candidaţii ARD la parlamentarele din 9 decembrie 2012. Sursa: EVZ
Pe vremea preşedinţiei lui Emil Constantinescu, cînd anticomunismul ţinea loc de profesionalismul minim, ca unul dintre puţinii condeieri care cutezam să picur un strop de cerneală în mierea din care se hrăneau peniţele angajate în slujba regimului CDR, am născocit şi impus în presă porecla de taliban, dată celor care, politicieni, jurnalişti, membri ai aşa-zisei societăţi civile, împărtăşeau un radicalism robespiearian în judecarea celor din jur.
Talibani au toate partidele politice. Îi întîlneşti şi între cei care cred în USL şi între cei care cred în PDL. Întrebările pe care mi le-am pus cu voce tare, fără a dibui că trebuie să-mi dau cu palma peste gură, au stîrnit mînia talibanilor PDL. Aşteptînd de la un ţinător de condei prestaţia ţinătorului de dîrlogi, ei au identificiat la iuţeală, în nedumeririle mele, prefaţa unei dezertări cu huiet, efect al unui proces tipic economiei de piaţă: cel de vînzare-cumpărare.
În realitate, cum se întîmplă cînd vine vorba de tot ce e în jurul meu – de la răcirea vremii pînă la tăcerile lui Traian Băsescu - în abordarea realităţii care e Comisia de Integritate, m-am manifestat şi mă manifest ca un om care refuză adevărurile de-a gata, la mare preţ în politichia autohtonă.
Sincer să fiu, deşi am avut onoarea de a fi partener de talk-show al Monicăi Macovei, deşi am aflat lămuriri bogate de la Vasile Blaga şi de la Mihai Răzvan Ungureanu, n-am înţeles prea bine nici acum rosturile acestei instituţii numite Comisia de integritate a Alianţei România Dreaptă.
Potrivit dezvăluirilor făcute de Monica Macovei, un fel de Ana Ipătescu a Alianţei de Dreapta, candidaţii A
