Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru Pace. Este o surpriză, dar şi un mesaj puternic, aşa cum a subliniat şi Comitetul Nobel. Un mesaj care se adresează tuturor europenilor, de la cei mai puternici pînă la cei mai afectaţi de criză, de la cei cu viziunea cea mai federalistă, pînă la cei mai dezamăgiţi.

Poate părea bizar să acorzi o astfel de distincţie unui proiect politic care încă nu şi-a găsit forma definitivă; este şi mai bizar să acorzi distincţia în momentul în care proiectul european pare să îşi fi atins limitele, demonstrînd că poate eşua în orice moment.

Dar tocmai de aceea Premiul Nobel intervine la momentul potrivit. Mesajul său este simplu: Europa înseamnă pace, iar dificultăţile actuale nu trebuie să conducă la uitarea acestui lucru.

DE ACELASI AUTOR Tentaţia Google Europenii, pe un norişor Mirajul gazului de şist Să nu trădăm încrederea irlandezilor În motivaţiile sale, Comitetul Nobel norvegian afirmă că, “timp de peste şase decenii, UE şi structurile premergătoare au contribuit la avansarea păcii şi la reconciliere, la promovarea democraţiei şi drepturilor omului în Europa”. Comitetul Nobel insistă şi asupra faptului că apartenenţa la UE a făcut “de neconceput” un război între vechi inamici precum Germania şi Franţa, subliniind că extinderea progresivă a UE spre fostele dictaturi – fasciste şi comuniste – “a deschis o nouă eră în istoria Europei”.

Este vorba de un apel la reactivarea valorilor fundamentale aflate la originea coabitării celor 500 de milioane de europeni într-un spaţiu divizat de limbi, culturi şi istorii diferite, chiar conflictuale. Un apel util, în contextul în care cancelarul german Angela Merkel este caricaturizată zilnic drept lider nazist, pe străzi şi pe primele pagini ale ziarelor. Un apel util, mai ales că, pentru noile generaţii, pacea este un ideal aproape abstrac