În 1999 bătea recordul mondial pentru saltul de la cea mai mare înălţime de pe o clădire, când a sărit de pe Turnul Petronas, din Kuala Lumpur, Malaezia. Deţine, de asemenea, recordul pentru cel mai jos salt de pe un obiect fix („base jump”) de la doar 30 de metri, cu săritura de pe mâna statuii Cristos Mântuitorul, din Rio de Janeiro.
Austriacul născut pe 20 aprilie 1969 în Salzburg a sărit în istorie ieri, cu cel mai spectaculos salt, de la marginea spaţiului terestru. El a plonjat în gol, cu capul înainte, de la 39.045 metri, depăşind recordul mentorului său, americanul Joe Kittinger. Acesta a sărit în 1960 de la 31.333 metri.
Baumgartner a început să sară cu paraşuta de la vârsta de 16 ani şi a făcut parte din echipa militară de demonstraţii şi competiţii a Austriei. Din 1988, face demonstraţii de paraşutism pentru Red Bull.
În anii 1990, Felix şi-a extins „aria” de sărituri de la paraşutismul tradiţional, în care făcea performaţă, la salturi de pe obiecte sau platforme fixe („Base jumping”). A plonjat către recorduri mondiale şi a fost nominalizat la Premiul „World Sports” şi la două categorii ale NEA Extreme Sports (National Education Association).
„În aer mă simt ca acasă”
În 2003, a devenit primul om care a traversat Canalul Mânecii în cădere liberă.
„Este libertatea totală. Dacă păşeşti dintr-un avion la altitudini mari, este perfect, pentru că vezi soarele răsărind chiar lângă tine. Este începutul zilei. Eşti complet singur, eşti doar tu, echipamentul tău, aripa ta şi ce poţi face. Îmi place”, spunea Felix Baumgartner (citat de International Business Times) după saltul de pe Canalul Mânecii, pentru care a folosit o aripă de deltaplan fabricată din carbon.
El are o colecţie impresionantă de sărituri extreme. Printre acestea, saltul de pe cel mai înalt pod din lume, Viaductul Millau din Franţa (2004), de la 343 de metr
