Deşi nu va beneficia de serviciile superstarurilor Sneijder şi Robben, ambii accidentaţi, e posibil ca Olanda să ne bată. Asta în ideea că, pe lîngă o valoare superioară, are de partea ei tradiţie şi palmares. Portocala Mecanică a triumfat în 11 întîlniri directe, iar România într-una singură, cea disputată în urmă cu 5 ani pe Litoral.

Asemenea argumente contează, dar nu-i obligatoriu să şi hotărască. Atîrnă în balanţă fără s-o încline însă decisiv. Totodată, dacă s-a întîmplat la Constanţa în 2007, de ce nu s-ar repeta istoria la Bucureşti în 2012? Vă veţi reaminti că atunci terenul a fost pîrjolit special ca să-i încurce pe batavi. La fel, că Goian a marcat unicul gol al acelei partide tîrziu şi din ofsaid. Corect, însă nici în prezent nu ne vom pierde în amănunte. Mai ales că s-au scurs numai 3 zile de cînd “tricolorii” au răsturnat calculul hîrtiei şi au învins la Istanbul.

Nu-mi dau seama în ce măsură startul către Mondialele 2014, unul en fanfare, cu 9 puncte din 9 în ciuda a două deplasări, a lansat şi promite o altă echipă a României, mai ambiţioasă, mai harnică, mai eficientă. Poate că da, poate că nu, să mai aşteptăm. Un lucru e însă cert, acest început de campanie a determinat publicul să se întoarcă către o “naţională” de care se depărtase şi pe care, încă mai grav, ajunsese s-o repudieze, ba s-o şi uite! Refuza s-o mai recunoască, nu găsea motive să se mai identifice cu ea.

Noua atitudine reprezintă cel mai mare cîştig realizat de Piţurcă şi de băieţii lui. Nu m-aş sfii să-l plasez chiar înaintea recentei izbînzi de pe Bosfor sau măcar pe picior de egalitate cu aceasta. Cînd recordul de asistenţă înregistrat pe Naţional Arena, 52.347 de plătitori la finala Europa League dintre Atletico Madrid şi Bilbao, pare serios ameninţat, ne e permis să discutăm nu doar despre împăcarea suporterilor cu “tricolorii”, şi viceversa, ci şi despre altc