OVIDIU - Nisipul din clepsidra mileniilor (partea a III-a)

La fel ca în majoritatea oraşelor româneşti după războiul din 1877-1878 pieţele publice principale luaseră numele de Piaţa Independenţei. Nici Constanţa nu s-a abătut de la această cutumă. Piaţa publică a oraşului a fost numită la începuturi "Piaţa Independenţei"

După ridicarea statuii marelui poet latin exilat la Pont orăşenii au început să denumească piaţa cu numele acestuia. În curând numele a devenit simbol al urbei. Vorbim deci de Piaţa Ovidiu şi din ce în ce mai rar de Piaţa Independenţei.

În anul 1924 în Ghidul Constanţei şi al Techirghiolului apare descrierea Pieţei Independenţei

Sunt trecute câteva elemente importante de orientare pentru turiştii sosiţi în Constanţa din acele vremuri.

Statuia poetului, la ridicarea sa, veghea solitară deschiderea celor patru străzi spre mare în partea din sudul Peninsulei Constanţei. Apoi localnicii s-au apropiat din ce în ce mai mult de statuie folosind soclul ei pentru câteva clipe de răgaz pe treptele soclului.

Odată cu deschiderea oraşului către noile vremuri lângă statuie au apărut bănci pentru odihna trecătorilor.

Se remarcă felul cum statuia poetului era parcă centrul celor patru străzi ce porneau din piaţă spre ţărmul din sud al peninsulei

Clădirile nou ridicate deja erau clădiri ce aveau cel puţin un nivel şi majoritatea chiar două nivele

Piaţa din jurul statuii prindea formă şi devenea locul de importanţă majoră al urbei.

Hotelurile, restaurantele şi berăriile au devenit curând cele mai importante locaţii din piaţă.

Animaţia pieţei devenea firească şi nu lipseau, bineînţeles localnicii de diverse naţii dar şi turiştii poposiţi pentru băi în urbea Constanţei.

Fotografii din piaţă făcute în ani diferiţi. Se obse