Când s-a dus, în iunie, la Bruxelles, la Consiliul European, credeam că premierul român o să moară de ruşine. Scandalul de plagiat era în plin avânt, iar ministrul Educaţiei desfiinţa comisie după comisie într-o încercare disperată de a-şi salva şeful.
Presa internaţională, în frunte cu Financial Times, îşi bătea joc de ridicola dispută dintre şeful statului şi prim-ministru: cui îi va da ambasadorul român la UE codul de acces la lucrările consiliului? Când Ponta a ajuns acolo, nimeni nu vorbea cu el. El, ministrul Orban şi ambasadorul Moţoc stăteau trişti pe nişte fotolii, nişte repetenţi rătăciţi la olimpiada internaţională de matematică. Premierul unei minuscule republici baltice l-a abandonat pe Ponta cu mâna întinsă, pentru că se grăbea să dea declaraţii jurnaliştilor.
Îl suspectez şi acum pe Băsescu că l-a lăsat pe Ponta cu intenţie să se afunde în această situaţie ridicolă. Credeam că liderul PSD va învăţa ceva şi, măcar din jenă, va evita o vreme să mai spună că vrea la Bruxelles. Totuşi, omul nu se lasă. Nu pot decât să admir insistenţa, demnă de o cauză mai bună, cu care Victor Ponta cere să meargă la Consiliul European, mai exact la cel din noiembrie, unde se discută sensibila chestiune a bugetului pe 2014-2020.
Sper ca Traian Băsescu să nu-l lase, pentru că pur şi simplu ar face un rău României. Interesul real al acestui guvern pentru afacerile europene este egal cu zero. Ministrul de Finanţe, Florin Georgescu, nu s-a deplasat la nici o reuniune a Consiliului UE pentru Economie şi Finanţe. Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, este cu un picior în afara acestui guvern, pentru că nu vrea să mai gireze incompetenţa şi jaful pe fonduri UE.
Un document intern al Comisiei Europene arăta, recent, că România este absentă de la dezbatarea privind viitorul exerciţiu bugetar. După tentativa de puci anti-Băsescu – o catastrofă în relaţiil
