Relațiile din societatea românească, între diversele categorii socio-profesionale, sunt deteriorate până la punctul în care te întrebi dacă procesul mai este reversibil. Presa a avut partea ei de contribuție la acest rezultat. Jurnaliștii greșesc – o fac din ce în ce mai mult și grav, în noua piață media, dominată de reacția instantanee la eveniment. O fac, pentru că reacția obiectivă și aducătoare de plus-valoare presupune mai multe elemente care nu mai au cum să se regăsescă, decât foarte rar, din ce în ce mai rar, în ecuație. Între acestea, cunoașterea detaliată, profundă, a evenimentului, a persoanelor implicate, a melanjului de fapte care au condus la producerea evenimentului. Or, reacțiile de acum sunt, în bună parte, opinii mai mult sau mai puțin conturate ale unor jurnaliști care se întâmplă să nu aibă niciun bagaj de cunoștinte anterioare/relevante despre subiectul în discuție, bazându-se, exclusiv, pe informația primară și pe propriile deducții, mai mult sau mai puțin logice. Se ajunge, astfel, la prezentarea unor concluzii înainte de a fi consultate toate sursele ce ar putea aduce clarificări. Inevitabil, concluziile se îndepărtează astfel de adevăr, uneori fiind exact opuse realității. Nu este de mirare, în aceste condiții, că presa și-a pierdut din credibilitate și că jurnaliștii sunt priviți și chiar tratați cu desconsiderare, de tot mai multe persoane din alte categorii socio-profesionale. De aici, însă, până la subminarea presei, în ansamblul ei sau pe segmente determinate de orientarea politică, ar trebui să fie o cale de nestrăbătut. Au pășit însă, pe ea, membri ai Inspecției Judiciare. Au făcut-o și alte instituții (Parlament și Guvern, ca să le numim pe cele mai importante), dar de la magistrați situați la un asemenea nivel ar fi fost de așteptat un comportament mai rațional. Afirm că nu este cazul și argumentez. Cu câteva zile în urmă, prin amabi