Oda bucuriei se cântă în Europa de când Uniunea Europeană a primit Nobelul pentru pace. Oare cât va mai dura acest circ ieftin, în condiţiile în care pâinea este tot mai scumpă? Din păcate, "distracţia" este departe de sfârşit. Am scris ieftin? Teribilă greşeală! Este foarte scump pentru toţi europenii, iar în curând se va vedea şi mai bine nota de plată.
Comitetul Nobel de la Oslo îşi argumentează decizia prin faptul că "Uniunea şi precursorii ei au contribuit, timp de peste şase decade, la avansul păcii şi reconcilierii, democraţiei şi drepturilor omului în Europa". Nu ştiu de ce, la citirea anunţului mi-am amintit ce scria istoricul şi senatorul roman Tacit în urmă cu peste două milenii: "Într-o ignoranţă nepăsătoare ei cred că este civilizaţie, când în realitate este o parte a sclaviei lor... Ravagii, măceluri şi uzurparea sub pretenţii false sunt numite imperiu; iar acolo unde transformă totul în deşert, ei îl numesc pace".
Internetul a izbucnit într-un hohot gigantic de râs la aflarea veştii, iar blogurile şi grupurile de discuţii şi-au exprimat nemulţumirea pentru acordarea greşită a premiului: Nobelul pentru economie trebuia acordat Uniunii Europene.
La câteva minute după anunţul de la Oslo, Bruno Waterfield, cores-pondentul The Telegraph la Bruxelles, scria pe Twitter că în capitala Europei tocmai a început o "bătălie" între Barroso, van Rompuy şi Martin Schulz. Miza? Cine va ridica premiul la Oslo în numele Uniunii. Comportamentul deosebit de matur al celor mai înalţi oficiali ai UE arată că priorităţile sunt bine definite, iar ieşirea din criză este doar o chestiune minoră de timp şi corelare a planurilor cincinale.
Nu şi pentru Elveţia. Cu câteva zile înainte de anunţul Comitetului Nobel de la Oslo, presa elveţiană scria că exerciţiile armatei din septembrie 2012 au avut ca scop testarea capacităţii de reacţie în condiţiile unei s
