Comentariile injurioase la articolul meu din ediţia de vineri a Evenimentului zilei privind linşajul mediatic al lui Mircea Cărtărescu arată că atacurile furibunde, orchestrate de televiziuni, politicieni şi năimiţii din presa de scandal, şi-au atins ţinta. Sursa: EVZ
Românilor neinformaţi li s-a vândut imaginea unui Mircea Cărtărescu autor-de- doi-bani, pornograf, o nulitate, un îmbuibat ale cărui cărţi au fost traduse de marile edituri occidentale la ordinul lui Traian Băsescu. Pentru semidoctul resentimentar, orice poveste de succes trebuie să aibă o latură sordidă. Voinţa de distrugere a neo-jihadistului cultural e egalată doar de ceea ce un eseist contemporan numea „voinţa de-a-nu-cunoaşte.” Explicaţiile logice şi adevărul nu-l interesează. Deşi n-a citit niciun rând din opera celui mai important scriitor român ivit în ultimii treizeci de ani, dezlănţuie războaie de exterminare nu doar a cărţilor, ci şi a omului.
Degeaba-i spui brutei mancurtizate că Mircea Cărtărescu era un nume respectat pe plan internaţional când ICR-ul a lansat, în 2005, programul de traduceri în străinătate a autorilor români (prima carte finanţată de ICR a apărut în 2006, un volum de M. Blecher, editat în Spania, iar de atunci s-au mai adăugat alte 354 de titluri în treizeci de ţări). Poeziile şi prozele lui Cărtărescu circulau deja în haina unor edituri de primă mână — de-ar fi să pomenesc doar legendara New Directions, strâns legată de numele unor Ezra Pound, William Carlos Williams, William Saroyan, editură care i-a tradus în premieră în Statele Unite pe André Gide, Rilke, Kafka, Lorca, Paz, Mishima, Montale şi mulţi alţi autori geniali. Şi tot degeaba-i spui că niciun juriu din lume — pentru că finanţările de la ICR s-au acordat exclusiv pe baza deciziei comisiilor independente, de specialişti — nu poate refuza solicitările unor edituri care fac şi desfac prestigiile în lume