Adevarul e ca nici nu putea fi mai inspirat Nobelul economic din acest an decat pentru teoria jocurilor. Jocul de-a salvatul bancilor, de-a re-ganditul rolului austeritatii sau jocul de-a economia in genere, toate acestea sunt acum la mare cautare. Totul se face ca intr-un joc. Apasam pe cate un buton si vedem ce iese. Daca nu iese bine, ne cerem scuze si cautam degraba un alt buton. Daca iese bine, scoatem pieptul inafara si facem loc pentru medalii. Daca ar fi existat o ramura a economiei legata de erorile proprii, aceea ar fi trebuit sa fie premiata. (Aici un post pe aceasta tema)….Ambii laureati sunt adeptii economiei experimentale si celebri teoreticieni ai Jocului, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro
Daca vreti statistici legate de Nobelul pentru economie, intrati fara teama, aici
In 5 noiembrie 2008, Majestatea Sa, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a participat la inaugurarea unei noi aripi a celebrei London School of Economics. Vorbind despre criza creditelor, intr-un moment de naivitate – regizata sau reala- la un moment dat s-a întors la catre doi dintre economişti prezenti acolo şi le-a spus,: „It’s awful. Why did no one see it coming?” (“E groaznic. De ce nimeni nu a prevazut aceasta criza?”). Era, hai sa admitem, politicoasa. Jurnalistii insa nu e musai sa fie politicosi. Anatol Kaletsky, ex- editor economic al Times, a decis: “economiştii sunt cei vinovaţi “(Times 05 februarie 2009). Editorul economic al The Guardian, Larry Elliott, sustine si el cam acelasi lucru: “profesia de economist nu numai nu a putut explica ce anume a determinat criza, dar nici macar acum nu ii pasa de asta”(Guardian 1 iunie 2009). Chiar economişti proeminenţi au susţinut că profesia lor s-a rătăcit undeva pe drumul dintre teorie si viata reala. Celebrul Krugman, nobelist, altminteri baiat bun (trecut totusi pe la MIT, Yale şi Princeton) scrie in N
