Marile corporații chineze fac tot mai mult rău principalului lor suporter, statul

Într-una din săptămânile trecute, Barack Obama a interzis unei companii private chineze să achiziționeze o fermă eoliană situată în apropierea unei unități militare din Oregon. Trecând de moti­vația reală din spatele acestei decizii (iminența alegerilor prezidențiale nu poate fi ignorată în acest context), ea ar trebui să stârnească îngrijorare în rândul autorităților și al mediului de afaceri din China. Companiile de aici sunt tratate cu suspiciune de Occident: gigantul telecom Huawei nu reușește de ani buni să pătrundă în unele din statele americane, iar compania petrolieră de stat CNOC a produs un adevărat scandal când a anunțat că participă la licitația pentru pachetul majoritar al corporației canadiene Nexen. Reticența este evidentă și în alte părți ale lumii. Până și Birmania, stat care abia de cunoaște principiile capitalismului, a respins câteva investiții majore chineze.

Pe ce se bazează aceste suspiciuni? În mare, pe percepția că mediul de business chinez este mult prea dependent de Partidul Comunist, percepție alimentată de dezvoltarea fără precedent a companiilor de stat. Mulți oameni ai regimului sunt de părere că evoluția acestora a avut contribuția sa la creșterea recentă a economiei. Și reciproca este valabilă: aceste companii au crescut odată cu îmbogățirea Chinei. Cert este însă că tot ele pun acum bețe în roate dezvoltării celei mai mari piețe a lumii.

Un pas înapoi

În anii ’90, încurajarea corporațiilor de stat s-a bazat pe un raționament bine fundamentat. Văzând cum fostele active ale URSS-ului au încăput pe mâinile oligarhilor, autoritățile de la Beijing au selectat un grup de companii publice solvabile, în care au investit masiv. Unele dintre ele au devenit lideri mondiali în sectoarele lor de activitate. Este cazul Sinopec și China Mob