Într-un serial HBO care se numeşte „The newsroom", personajul principal, un prezentator de ştiri magistral interpretat de Jeff Daniels, se întreabă, la un moment dat, în contextul unei aşa numite ieşiri nervoase: „Ştiţi de ce oamenii nu-i plac pe liberali? Pentru că pierd. Dacă liberalii sunt incredibil de isteţi, cum dracului pierd mereu?!?". Fiecare cu liberalii săi, fireşte! Nu vom compara acum clasa politică din SUA cu cea din România. Fiecare cu demagogia, elitismul, propaganda, subversiunea, revoluţia ei.

Dar pentru că vorbim despre liberali trebuie să aruncăm o privire asupra familiei PNL care, iată, creşte. Posibila candidatură a lui Gigi Becali, patronul Stelei, din partea PNL - candidatură despre care fostul lider liberal, Călin Popescu Tăriceanu, spune că este „un subiect care nu merită discutat" - la alegerile parlamentare din 9 decembrie a surescitat puţin docrina, nervii, sufletul partidului. Iar marmota învelea ciocolata în staniol...

Eventuala sa candidatură surescitează totodată un val de ipocrizie. Nu, PNL nu a intrat în anul morţii. PNL s-a „lipit" de europarlamentarul, de latifundiarul din Pipera, de omul - nepereche care dă „jde" milioane la colindători şi care construieşte case pentru sinistraţi. Liberalii au pus mâna pe un personaj pe care nu l-aş numi charismatic, dar care are, fără îndoială, un discurs reactiv, un discurs dramatizat, care prinde la mase. Un personaj gălăgios, inconfundabil, un personaj care, în România lui 2012, n-ar trebui să-şi găsească locul într-un PNL care a fost al Brătienilor. Dar, cum în liberalii de azi nu pare să fi rămas prea mult din Brătieni, cum partidul nu mai este unul prin definiţie al elitelor, de ce să nu fie Becali candidat liberal la generale?

Adică de ce? Doar pentru că omul e subiectul emisiunilor de divertisment de la TV? Pentru că nu se cenzurează? Pentru că a adresat câteva jigniri