Printre zeii nomazi veniţi pe insulă erau câţiva dintre cei mai vechi, cu descendenţă primară, porniţi în călătorie din chiar illo tempore. Cu toate că nu au supravieţuit tuturor schimbărilor de paradigmă religioasă, nu pot fi consideraţi ca aparţinând unui panteon secund, nu sunt figuri mitologice cameleonice, care îşi schimbă cu uşurinţă identitatea sau se adaptează însuşirilor altor zei sau eroi pe care îi întâlnesc în noile locuri de cult.
Sunt reprezentări mitologice mult mai puternice. Includ în mitema lor iniţială atribute ale zeităţii supreme, unice, fără să fie neapărat zei ai creaţiei, zei ai începutului de necontestat. Nu au înfăptuit lumea, dar sunt divinităţi civilizatoare, guvernează călătoriile iniţiatice şi întemeierea de noi colonii. Aduc aici matricea lumii din care au venit, ordinea aceea anume a locului iniţial, ordine care va fi greu de contestat: armonia primelor gesturi tradusă uneori în legile muzicii. Stăpânesc focul şi astrul solar, strălucirea cunoaşterii.
Puterea lor este legată de cea profetică, iar altarele le sunt venerate ca locuri ale cunoaşterii care vine din timpul mitic al iniţierii, ca şi cum ar şti jaloanele drumului şi sensul traiectului astral al soarelui de la strălucirea diurnă până la focul întunecat, ascuns privirii, dar care continuă să ardă, undeva, nevăzut, dar ştiut, în noapte sau în lumea de dincolo, nepământeană, infernală. O flacără neagră, fără lumină, dar a cărei combustie descrie chiar puterea divină a acestor zei. Numele lor însemnă ardere.
Arderea mai era febră, molimă, ciumă şi plăgi, răspândite cu uşurinţă de colo, de colo, prin voinţa acestor zei, dar, cel mai adesea, de săgeţile lor, atribut aproape universal, armă redutabilă, care nu-i părăseşte în niciunul dintre noile locuri de cult.
Dintre toate elementele primordiale, sunt legaţi de foc – cataliz
