De ce sa vorbesti despre comunism, infierandu-ti jumatate de viata, cand in cealalta jumatate, in democratie, nu ai facut altceva decat ce ai invatat mai bine in comunism? Traian Basescu si-a ales ca moment si subiect sa deschida gura – condamnarea comunismului in cel de-al V – lea volum. A spus ca e necesar si un al VI – lea, care sa dea seama despre perioada post-comunista, cu manifestarile ei comunistoido – manipulatoare („aberante”) pe care le vedem peste tot astazi (evident, „doar in curtea USL”) La PDL e democratie, capitalism, bunastare si, desigur, binili invinge.

Sa spui asta dupa ce, o seara inainte, cei trei Nobeli ai intelectualitatii noastre – Cartarescu, Liiceanu si Patapievici – si-au plans de mila pe masa la B1, la Turcescu, plina de cartile lui Nobelul Cartarescu, demonstreaza ca o puternica legatura spirituala, cel putin, ii leaga pe toti acesti luptatori cu fantasmele trecutului. Un fior aproape transcedental, dincolo de orice experienta trecuta sau viitoare, ii anima pe acesti neobositi disidenti post-comunism, soldati ai valorilor europene, ai democratiei si ai statului de drept.

Totusi, Traian Basescu mai bine si-ar tine gura inchisa de tot pana pe 9 decembrie. Isi face rau. Si mai mult rau face amaratilor alora din PDL. Nervii care se declanseaza doar auzindu-l vorbind, dar cu atat mai mult despre comunism, il fac uitat pana si pe Gigi Becali dansand ca o maimuta libertina in extaz pe frustrarile tuturor celor care si-au mai pus vreodata fie si o umbra de speranta in „altii”.

Sa condamne tocmai el comunismul, al mai traficant dintre comunisti, coordonatorul unui sistem care devenise mai clientelar decat cel al lui Nastase si mai ticalosit decat banuia cineva, si in calitatea asta sa il auzi cum ne incurajeaza sa nu fim suparati pe viata ca traim dupa cum si cat muncim, in timp ce-i vedem odraslele semi-analfabete (de la Eba