Pentru prima dată după avangarda istorică din preajma primului război mondial, arta ajunge să fie literalmente ariergarda unor forțe militare reale care ocupă, democratizează, administrează, reglementează și normalizează situațiile aberante generate de radicali și retrograzi de toate confesiunile, în țările aflate sub tiranii locale până mai ieri.
dOCUMENTA(13), așa și doar așa, ca un logo fix, a trebuit să fie scrisă și transmisă pretutindeni titulatura ediției din 2012 a celei mai importante manifestări de artă contemporană din lume, Documenta de la Kassel, unde, pentru 100 de zile, pot fi văzute lucrările a 200 de artiști care dau direcția și înțelesul creației vizuale actuale. Carolyn Christov-Bakargiev, curatoarea acestei ediții, faimoasă prin declarația că, pentru ea, nu există diferențe fundamentale între oameni și câini (ceea ce a făcut să se vorbească despre această ediție ca Dogumenta), a impus formula de brand pretențios unei manifestări artistice cu, probabil, cel mai modest nume cu putință.
Precum iPhone 5, dOCUMENTA(13) a fost un bluff aprig pompat. În ambele cazuri, cifrele stau mărturie, așa cum stau mărturie, tot ele, cifrele mari, la erorile și ororile prezente, de la trilioanele cheltuite pe războaie la milioanele de hectare de gheață polară topită. Cifrele mari au mistica lor inefabilă, fascinează și determină acțiunea, creșterea lor fiind un scop în sine. dOCUMENTA(13) a atins cifra de 887.000 de vizitatori, un record absolut pentru o manifestare de artă contemporană, care o propulsează în Guinness Book drept cea mai mare tartă cu artă din lume. E un record mai ales pentru o manifestare (pretins) noncomercială care, la această ediție, a militat explicit pentru arta critică, socială, politică, printre altele făcând din Afganistan nu doar un subiect, ci și un avanpost al Documentei. Pe lângă cei câțiv