David Cameron a tras deja primele salve de tun în direcţia Bruxellesului, sugerând că s-ar putea opune prin veto la adoptarea următorului buget al Uniunii şi cerând ca statele din afara zonei euro să contribuie mai puţin la acest nou buget.
Ministrul britanic de Externe William Hague descria nu demult relaţiile cu Uniunea Europeană drept o bombă cu ceas pentru Partidul Conservator, o bombă care ar fi prea periculoasă de dezamorsat şi care ar trebui mai degrabă lăsată în pace, în speranţa că nu va exploda.
Judecând după ultimele evoluţii politice şi economice de o parte şi de cealaltă a Canalului Mânecii, se poate spune că bomba a ajuns acum pe biroul de lucru al lui David Cameron, care acum nu mai are luxul de a o ignora. Ticăitul este tot mai asurzitor şi mai des, iar Partidul Conservator, tot mai agitat din cauza ei. Criza economică şi vântul federalizării care bate dinspre Bruxelles, uniunea bancară şi tot ce poate însemna ea pentru finanţiştii din City, dar şi căderea conservatorilor în sondaje încep să-i forţeze mâna premierului Cameron, să-l determine să facă pasul cel mare: să anunţe organizarea unui referendum privind renegocierea relaţiilor Regatului Unit cu Uniunea Europeană.
Sigur, discuţia despre referendum nu e nouă, David Cameron promiţând încă dinaintea ultimelor alegeri generale organizarea unei astfel de consultări pe marginea Tratatului de la Lisabona, promisiune diluată după alegeri în una pentru un referendum în cazul modificării tratatelor UE. Acum însă, când la Bruxelles se vorbeşte tot mai deschis de federalizare, un nou tratat pare inevitabil şi, odată cu el, un referendum în Regatul Unit. Puţini analişti de la Londra se mai îndoiesc că un astfel de referendum va avea loc, întrebarea fiind mai degrabă sub ce formă şi când – înainte sau după următoarele alegeri generale din 2015, înainte sau după
