Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vrancea are în evidenţă, actualmente, 46 de familii care vor să adopte un copil şi 22 de copii care aşteaptă părinţi. 16 prichindei au fost înfiaţi, pe parcursul acestui an. Pentru unul dintre aceşti copii, o fetiţă, norocul de a avea un cămin se îndepărtează cu fiecare zi care trece, iar fiecare an adunat la vârsta sa nu este un motiv de bucurie, ci încă o piedică în calea înfierii... Ea a trecut de 13 ani, iar specialiştii spun că şansele adopţiei, pentru ea, sunt, practic, infime... Anul trecut, încă 26 de copii din Centrele Vrancei au ajuns lângă oameni cu suflet cărora le vor spune, pentru totdeauna, mama şi tata...
Să fii copil, să te faci mare ştiind că pericolele sunt mereu alungate de părinţi, că găseşti mereu mângâierea blândă a mamei, că himerele nopţilor sunt alungate neîndoielnic de tata... Să fii copil şi să te faci mare crezând în puterea de a-ţi împlini orice vis. Să-ţi găseşti omul potrivit cu care să străbaţi, apoi, viaţa în doi... Şi să ajungi să-ţi împlineşti devenirea ca om dând tu însuţi naştere unui pui pe care să-l iubeşti, să-l ocroteşti, să-l aperi şi să-i fii alături necondiţionat, aşa cum doar mama şi tata pot fii... Pare firesc, nu?
Dar dacă eşti copil şi în jurul tău, printre gratiile pătuţului, vezi doar alţi copii ce se uită la tine printre gratii identice? Dacă eşti copil şi trebuie să înveţi să creşti ştiind că singura umbră de căldură, singurele mângâieri vin de la „doamna” sau alte „doamne” în halate albe sau nu, prezenţe mai mult sau mai puţin permanente în universul tau? Univers care, pe măsură ce creşti, îţi dai seama că este tot mai ciung? Un univers ca un pom fără rădăcini, sau ale cărui rădăcini n-au găsit pământul din care să-şi tragă seva, astfel încât să ajungă să rodească...
Vine un moment în viaţa fiecărui pui de om, în care se î
