Anul acesta, cei 100.000 de absolvenți de bac au avut la dispoziție 95.000 de locuri la facultate. Însă, cel puțin un sfert din tineri nu vor să urmeze o facultate. Ce loc își mai pot găsi pe piață, în acest context, o parte din universitățile private?

În urma clasificării universităților, efectuate anul trecut de un organism independent european, toate cele 36 de instituții private de învățământ din România au primit calificativul C (ultima categorie valorică). În același ton, din cele 216 programe de învățământ puse la dispoziție de aceste instituții, doar 4 au primit calificativul A, iar 160, D și E - așa cum se poate intui, cele mai slabe note. Discuții au existat, Corina Dumitrescu, președinte al Asociației Universităților Particulare din România, chemând în instanță Ministerul Educației (pe care ulterior avea să-l conducă câteva zile) în speranța de a modifica rezultatele evaluării. Până acum, ministerul a câștigat trei prezentări în instanță, chiar dacă, potrivit ultimelor declarații ale Ecaterinei Andronescu, există „șanse“ ca, totuși, procesul să fie pierdut, din cauza presupusei lipse a unor documente. Trecând de micile șicane dintre autorități, cu siguranță că cel puțin un sâmbure de adevăr există în clasificarea nefavorabilă acordată universităților private.

Ce are lumea cu ele?

Unul dintre argumentele contra de care se lovesc de ani buni promotorii mediului universitar privat este calitatea îndoielnică a cursurilor livrate. Punct de vedere subiectiv, care însă ridică semne de întrebare, mai ales corelat cu faptul că, potrivit ultimelor cifre disponibile, doar jumătate din studenții particularelor optează, în general, pentru învățământul la zi, restul alegând varianta studiului la distanță sau la frecvență redusă (nu este niciun secret că, atât la stat, cât și la privat, aceste forme de învățământ sunt urmate, în mare par