Marius Robescu (n. 20 martie 1943, m. 20 octombrie 1985) a fost fiul unui ofiţer de carieră din Bucureşti. A urmat cursurile Liceului „Tudor Vladimirescu“ şi ale Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti
• A debutat în coloanele revistei Luceafărul, în 1965
• A fost redactor al acestei reviste
• A publicat volumele de versuri Ninge la izvoare (Editura Tineretului, 1967), Viaţa şi petrecerea (Editura pentru Literatură, 1969), Clar şi singurătate (Cartea Românească, 1972), Utopia ninsorii (Cartea Românească, 1975), Spiritul însetat de real (Cartea Românească, 1978, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), Inimile de platină (Cartea Românească, 1980), Pielea minotaurului (Cartea Românească, 1982)
• Postume Joc şi Înviere (Cartea Românească, 1985), Ideograme (Editura Eminescu, 1986), Trunchiul şi aşchia, roman (Editura Muzeul Literaturii Române, 2006)
• Povestiri pentru copii: Muşuroiul (Editura Ion Creangă, 1970)
• Cronicile teatrale semnate de-a lungul anilor în Luceafărul au fost publicate în volumul Actori şi spectacole (Editura Eminescu, 1980)
• Scriitorul s-a bucurat de preţuirea criticii, volumele lui fiind comentate de Lucian Raicu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Laurenţiu Ulici, Dan Cristea, Ştefan Aug. Doinaş, Dana Dumitriu, Ion Mircea şi alţii. * * *
Aer primordial
Ce coborât e cerul, Doamne
lângă stâlpii de susţinere ai lumii
şi cum pot fi eu fericit
pe o astfel de vreme cu ceaţă!
Toamna a imaginat un haos vegetal
şi se lasă bolta pe noi
caldă ca o burtă de cal.
Sentimentele mi se despart dureros.
O parte mă arată curat în oglindă
altă parte – coardă sălbatică –
mă zboară prin ţintă.
Cei care mă ştiu n-or să mă cruţe,
cei care m-au iubit
altfel mă vor iubi
