Marţi, România-Olanda. Un meci mare, dar s-au mai văzut. Ce nu s-a mai văzut însă vreodată pe aici este meciul de miercuri.
Pînă la urmă, miercuri, 16 octombrie o să avem într-un Bucureşti probabil complet blocat scena desfăşurării a două mari forţe: al 21-lea congres al Partidului Popular European, cu toţi invitaţii care şi-au căpătat un renume cu totul special după demersurile de suspendare de acum cîteva luni: Merkel, Barroso, Viktor Orban, Van Rompuy. De Viviane Reding nu se ştie exact. În orice caz, vor fi aproximativ 1200 de invitaţi. Sute de girofare, drumuri blocate, mese tradiţionale în Centrul Vechi şi tot soiul de astfel de nebunii, plus, evident, lucrările Congresului de la Casa Poporului. Strîngere de forţe pentru ajutorarea unui partid terfelit după programe inconştiente de austeritate. de cealaltă parte, o lansare fastuoasă a candidaţilor USL, zeci de mii de delegaţi din toată ţara (raţia a fost 300 pentru judeţele mai îndepărtate, 600/judeţ pentru cei din apropierea Bucureştiului). Cică a fost bătaie pe locuri în provincie, pentru că mulţi vroiau să vadă minunea: Arena Naţională. Oricum, ideea, după strategi, ar fi următoarea: să le fie opusă celor din Casa Poporului (PPE) forţa adevăratului popor concentrată acum pe stadionul cel nou. Casa Poporului nu mai e a poporului.
Există lupta asta încrîncenată între forţe europene şi popor pe bune?
- unii cred că oamenii nervoşi de pe Arenă vor striga împotriva popularilor nemernici care n-au lăsat să cadă “tiranul”. Părerea mea e că referendumul e deja istorie, nu mai are chef mai nimeni să se gîndească la acel eşec. probabil vor striga şi împotriva PPE, dar miza a rămas în spate.
- felul în care cele două forţe politice româneşti au ţinut să se blindeze, una cu forţele fratelui mai mare european, ceilalţi cu forţe interne e în bună parte o ficţiune periculoasă. Cum au ajuns unii să
