O amplă reţea de proxeneţi racola fete sărace din Bucureşti şi din judeţele Giurgiu, Dâmboviţa, Olt şi Vâlcea şi le obliga să se prostitueze în ţară şi în Italia. În Capitală, fetele erau „livrate" la domiciliu de taximetrişti, membri ai reţelei.

Unele îşi doreau să ajungă în Italia şi credeau în promisiunile că vor lucra ca bone, menajere sau îngrijitoare de bătrâni. Altele erau pur şi simplu răpite din stradă sau se lăsau cucerite de bucureşteni care le promiteau că-şi vor clădi un viitor împreună. Fără educaţie, fără acces la informaţie, tinerele credeau cu uşurinţă în amăgiri. Şi unele, şi celelalte au ajuns să câştige bani mulţi, dar nu pentru ele. Trupurile le erau vândute, iar banii, încasaţi de proxeneţi. Sutele de mii de euro se împărţeau între cei 28 de membri ai reţelei, în funcţie de rolul ocupat de fiecare.

Printre victime se află şi copii. Este cazul unei fetiţe de clasa a VI-a, răpită şi obligată să devină femeie. La fel ca şi celelalte, şi ea a fost bătută, lipsită de libertate şi obligată să se prostitueze.

Liderii coordonau de la Milano

În 2009, câteva străzi din Milano, cum ar fi Via Sacra sau Via Fulvio Testi, au intrat în „administrarea" unor proxeneţi români. Străzi câştigate prin lupte cu interlopi albanezi. Poliţiştii români monitorizau activitatea grupării, dar centrul de comandă era în Italia, de unde era coordonată şi activitatea din România.

Liderii reţelei erau Marian Stoica (53 de ani), împreună cu fiii acestuia, Valentin Giovani şi Gheorghe Niculae, zis „Robert". Gruparea avea membri „specializaţi" şi acţiona pe trei niveluri: racolare, transport-cazare şi exploatarea fetelor.

Racolate prin promisiuni, şarm şi răpiri

Fiecare traficant avea zone de unde făcea rost de „marfă" pentru proxeneţi. De exemplu, zona Vrancei era „acoperită" de Ghiocel Ciungu şi de concubina acestuia, Luminiţa C