La mai puţin de o sută de kilometri de Constanţa, comuna Aliman poate rivaliza cu multe locuri din ţară în privinţa atracţiilor turistice.

Aliman nu este cunoscută nici pentru frumuseţea deosebită a dealurilor împădurite, nici pentru aşezarea geto-dacică devenită apoi castru roman, cetatea Sacidava şi nici pentru rezervaţia de melci fosiliferi. Autorităţile recunosc potenţialul turistic extraordinar al zonei dar ridică din umeri atunci când li se pune întrebarea unde sunt turiştii. Zonaeste ocolită de turişti pentru că infrastructura, sau mai bine zis lipsa acesteia, pune beţe în roate oricărui investitor, indiferent cât de binevoitor s-ar arăta acesta. Drumurile sunt de calitate dar, din păcate, reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare lipseşte aproape cu desăvârşire. În căutarea melcilor fosilizaţi am plecat şi noi, într-o după-amiază de toamnă târzie, cu o lumină blândă amplificată de ruginiul viilor din zonă.

Nici localnicii nu prea ştiu de „melcii de piatră"

Ştiam de rezervaţia melcilor uriaşi, fosilizaţi în urmă cu mii de ani, dar nu ştiam exact locaţia acestora. Am întrebat, în stânga şi-n dreapta de „rezervaţia melcilor fosiliferi". Amabili, locuitorii din Aliman, cu feţele arse de soarele năprasnic al Dobrogei şi cu mâinile crăpate de munca la câmp, s-au arătat necunoscători: „o fi încolo, spre Adâncata". Într-un final, ne-a lămurit unul dintre ciobanii întâlniţi prin văile şi văioagele prin care ne-am încumetat să ajungem, şi asta numai după ce l-am întrebat de „melcii de piatră". Se ajunge relativ simplu la melcii uriaşi, împietriţi pe dealurile Alimanului: la ieşirea din localitate, spre dreapta, pe un drum pietruit. Dealurile sunt prietenoase cu orăşenii veniţi în pantofi sport şi ne-au dezvăluit relativ uşor minunăţiile din piatră.

Un muzeu paleontologic în aer liber

De pe site-ul primăriei Aliman, am reţinut la cap