Barack Obama şi Mitt Romney se întâlnesc marţi, în cea de-a doua dezbatere din cele trei prevăzute înaintea alegerilor prezidenţiale din 6 noiembrie. Cei doi contracandidaţi se află la egalitate potrivit ultimelor sondaje şi analiştii estimează că situaţia nu a fost niciodată atât de incertă în preajma scrutinului. O analiză de Matei Vişniec.

Vom încerca în cele ce urmează să intrăm în culisele acestor dezbateri televizate care încep să aibă, toţi specialiştii o confirmă, un rol din ce în ce mai mare în contextul înfruntărilor electorale. Ele sunt de altfel pregătite cu mare profesionalism de echipe specializate în domeniul prestaţiilor televizate şi al competiţiei mediatice.

Acest tip de înfruntare s-a născut de altfel în America iar primul duel televizat a avut loc în 1960, între Richard Nixon şi John Fitzgerald Kennedy. Era încă pe vremea televizorului în alb şi negru, ceea ce nu l-a împiedicat pe mai tînărul Kennedy să-şi arate tenul bronzat şi surîsul demn de un actor de cinema. El a şi cîştigat în acel an alegerile pentru că imaginea decontractată şi voluntară pe care o transmitea lumii era în total contrast cu crisparea lui Richard Nixon.

Aceste dueluri televizate au fost treptat adoptate şi de alte ţări. In Franţa televiziunea a început să-şi "spună cuvîntul" în contextul dezbaterilor pentru prezidenţiale începînd cu anul 1965. Deşi la ora aceea generalul De Gaulle, de exemplu, destul de circumspect în privinţa impactului pe care l-ar putea avea acest nou instrument mediatic, şi-a permis luxul de a nu-şi utiliza toate minutele rezervate intervenţiilor sale. Abia în 1974 Franţa a intrat din plin în era televiziunii ca intrument de persuasiune politică, odată cu dezbaterea dintre Valérie Giscard d’Estaing şi François Mitterrand.

Să revenim însă la istoria duelurilor televizate americane. Cel din 1976 dintre republicanul Gerald For