Principalii purtători ai discursului orientat către valori care au intrat în PDL nu au putut influenţa decisiv redefinirea acestui partid şi nici nu au putut transforma ARD în mai mult decât o alianţă electorală.

Înainte de a intra în miezul campaniei elec­­torale, cei care mai au încă iluzii în le­gă­tură cu partide şi oameni politici e bine să le abandoneze, până când realitatea nu-i va obliga la inutile de­za­mă­giri. În acest sens, este sem­nificativ faptul că, în ul­ti­ma perioadă, mai mulţi sus­ţinători ai PDL sau ai pre­şedintelui Băsescu au pu­blicat ceea ce poate fi in­ter­pretat ca fiind adevărate ma­nifeste în care se de­li­mi­tează de ARD sau de ac­tualul PDL. Fenomenul nu este nou, dar există o anu­mi­tă accelerare a acestuia şi o impresie că până şi cei mai fermi adversari ai USL nu consideră că ARD este capabilă să-i re­pre­zinte politic. Pentru a exemplifica, voi amin­ti aici numai analiza lui Dragoş-Paul Aligică despre Cartelul politic trans­par­ti­nic şi liberalizarea pieţei politice ro­mâ­neşti, din precedentul număr al acestei reviste, şi de recentul editorial al Blogary.ro, Care este proiectul ARD? De ce să vo­tăm ARD?.

Momentul politic actual este marcat de mo­dul în care USL şi ARD au înţeles să-şi selecteze candidaţii pentru locurile pre­su­pus eligibile pe 9 decembrie. Acesta nu face decât să confirme indiferenţa par­ti­de­lor faţă de electorat şi faţă de com­pe­ten­ţele candidaţilor. În niciun an nu a fost mai evidentă distanţa dintre micile oli­gar­hii care conduc discreţionar partidele şi principiile pe care le invocă la nevoie. Iar această distanţă se anunţă mai costisitoare pentru ARD, electoratul potenţial al aces­tei alianţe fiind mai sensibil la un discurs orientat către valori. Iar cei mai sensibili sunt chiar cei care produc sau legitimează un astfel de discurs. Dis­tanţa pe care, implicit sau explicit, o iau aceşt