N-am auzit voce care să nu-şi arate încântarea faţă de ansamblul arhitectonic ieşean Palas, frântură moldavă de autentică Europă a veacului XXI. Exclamaţiile iniţiale de uimire au lăsat loc unui sentiment tonic şi confortabil, indus de racordarea izbutită a Iaşiului la standarde edilitare europene. Drumul de la prima cupă de excavator până la inaugurare a fost, desigur, profund românesc – adică, o călcătură tare şi o călcătură moale. Mai are vreun rost să răscolim stinsa cenuşă a vechilor conflicte, câtă vreme aplauzele-s generalizate şi felicitările curg gârlă? Are rost, fiindcă o repede ochire asupra măruntelor şi marilor mizerii ale istoriei imediate poate servi ca învăţătură. De minte – dacă efortul n-o fi prea mare.

Am luat la cercetat presa anilor 2004-2012 şi, Doamne, ce am putut vedea! Ies imediat în prim plan acei câţiva poate sinceri, dar în deplină necunoştinţă de cauză, alţii, pe cât de avizaţi, pe atât de rău intenţionaţi, şi o a treia categorie, a acelora ce-şi bagă nasul unde nu le fierbe barem un ibric – doar aşa, ca să se afle în treabă. Toţi la un loc s-au străduit din răsputeri să bareze un proiect ce fie le depăşea puterea de înţelegere, fie bruma de bună-credinţă cu care ne-am obişnuit, din inerţie, să-i credităm.

Să citeşti şi să nu crezi! „Proiectul Palas, în care se amestecă interesele, corupţia, oportunismul, laşitatea, conformismul şi ignoranţa, unul dintre cele mai ruşinoase episoade de laşitate colectivă din istoria Iaşilor” (I.S. la Tele M, 17.X.2008). „Ziarul nostru a arătat, în ediţiile trecute, că acest proiect (...) este extrem de păgubos pentru bugetul Iaşilor” (Averea, 18.I.2006). „Proiectul Palas pe actualul amplasament al ştrandului municipal este o crimă adusă naturii şi celorlalte monumente istorice (!) aflate în perimetru” (Evenimentul Zilei, 16.VI.2006). „Protest anti-Palas: un grup de intelectuali ieşeni consid