Scriitor recuperat (şi multipremiat) după 1989, membru al Şcolii de la Târ­go­viş­te gustat, cum o remarcă Eugen Ne­grici în Prefaţa cărţii scrise de Gabriela Gheorghişor, de „cititorii instruiţi, dotaţi cu simţul umorului şi dedaţi deliciilor «artei neconforme»“, Mircea Horia Si­mio­nes­cu e un autor care nu a beneficiat de o monografie până la volumul de faţă. Cartea Gabrielei Gheorghişor se re­mar­că printr-o metodică abordare şi pu­nere în context a operei lui M.H.S., pre­ce­dată de câteva precizări legate de per­so­nalitatea acestuia, de biografia timpu­rie şi perioada studenţiei, şi de ceea ce autoarea numeşte „intrarea în «sistem»“, stilul pentru care optează aceasta în prima parte a demersului său fiind unul ataşant, ce îi dezvăluie întreaga empatie şi un interes autentic faţă de opera pro­za­torului Şcolii de la Târgovişte. De altfel, eleganţa şi sinuozitatea frazei, cursivitatea fără cusur, firescul cu care abordează deopotrivă teritoriul biografic, dar şi subiecte „spinoase“, ce presupun cla­sificări, analize şi interpretări, im­pli­când elemente de teorie şi istorie lite­ra­ră, sunt „marca“ discursului Gabrielei Gheorghişor. Aşa încât amatorii sau de­trac­torii scrisului lui M.H.S. vor sfârşi, cu siguranţă, prin a-i aprecia demersul şi a se lăsa cuceriţi, fie şi numai pe par­cursul citirii acestei cărţi, de farmecul prozei rafinate, sufocate de aluzii li­vreşti, ludice şi parodice a autorului Ingeniosului bine temperat. Din păcate, un destin al cărţilor şi oamenilor deopotrivă a făcut ca volumul să intre la tipar cu doar câteva zile după moartea lui Mir­cea Horia Simionescu, cum aflăm dintr-o dublă notă, a Gabrielei Gheorghişor şi a edi­turii, făcând imposibilă întâlnirea au­to­rului cu monografia ce-i fusese dedi­ca­­tă.

În Argumentul cărţii, autoarea sem­na­lea­ză un aumit „efect pervers“ pe care re­des­coperirea lui M.H.S. l-a presupus: re­