Scriitor recuperat (şi multipremiat) după 1989, membru al Şcolii de la Târgovişte gustat, cum o remarcă Eugen Negrici în Prefaţa cărţii scrise de Gabriela Gheorghişor, de „cititorii instruiţi, dotaţi cu simţul umorului şi dedaţi deliciilor «artei neconforme»“, Mircea Horia Simionescu e un autor care nu a beneficiat de o monografie până la volumul de faţă. Cartea Gabrielei Gheorghişor se remarcă printr-o metodică abordare şi punere în context a operei lui M.H.S., precedată de câteva precizări legate de personalitatea acestuia, de biografia timpurie şi perioada studenţiei, şi de ceea ce autoarea numeşte „intrarea în «sistem»“, stilul pentru care optează aceasta în prima parte a demersului său fiind unul ataşant, ce îi dezvăluie întreaga empatie şi un interes autentic faţă de opera prozatorului Şcolii de la Târgovişte. De altfel, eleganţa şi sinuozitatea frazei, cursivitatea fără cusur, firescul cu care abordează deopotrivă teritoriul biografic, dar şi subiecte „spinoase“, ce presupun clasificări, analize şi interpretări, implicând elemente de teorie şi istorie literară, sunt „marca“ discursului Gabrielei Gheorghişor. Aşa încât amatorii sau detractorii scrisului lui M.H.S. vor sfârşi, cu siguranţă, prin a-i aprecia demersul şi a se lăsa cuceriţi, fie şi numai pe parcursul citirii acestei cărţi, de farmecul prozei rafinate, sufocate de aluzii livreşti, ludice şi parodice a autorului Ingeniosului bine temperat. Din păcate, un destin al cărţilor şi oamenilor deopotrivă a făcut ca volumul să intre la tipar cu doar câteva zile după moartea lui Mircea Horia Simionescu, cum aflăm dintr-o dublă notă, a Gabrielei Gheorghişor şi a editurii, făcând imposibilă întâlnirea autorului cu monografia ce-i fusese dedicată.
În Argumentul cărţii, autoarea semnalează un aumit „efect pervers“ pe care redescoperirea lui M.H.S. l-a presupus: re
