Acaparat de camarila legată spiritual şi financiar de personaje precum Becali, Felix sau Roşca Stănescu, PNL s-a dizolvat, de fapt, în PSD. Cu electorat cu tot. Nu e vorba de becalizarea PNL, ci de pesedizare şi voiculizare.
Nu e greşeală, gafă sau prostie pe care Ponta şi Antonescu, fiecare în zona şi stilul său, s-o fi ratat încă din momentul în care USL a preluat puterea. Singura întrebare care mai poate fi pusă este dacă, totuşi, există vreo limită. Desfăşurarea evenimentelor din ultima perioadă arată că, cel puţin până când purtătorii virusului Băsescu, unul care le afectează fatal circuitele, nu vor fi fie decontaminaţi, fie traşi pe linie moartă, nu este nicio şansă pentru bună guvernare, coerenţă politică sau respectarea unor minime standarde etice. Marcaţi de eşecul puciului, dar şi de problemele individuale de imagine – Ponta de plagiat şi de abandonul chestiunii economice timp de patru luni, Antonescu de prestaţia interimară de la Cotroceni, care l-a îndepărtat de postura de candidat la prezidenţiale în loc să-l apropie –, cei doi par intraţi în epoca autodistrugerii lente, dar sigure. A lor, a partidelor pe care le reprezintă, dar şi a României.
Ponta îşi joacă guvernarea şi implict cariera nu din cauza plagiatului, ci din cauza situaţiei economice. „Nu mai avem bani pentru următoarele 45 de zile“, adică bani de pensii, de salarii, de tot ce înseamnă funcţionarea statului, spune Ponta arătând acuzator spre PDL. Încercând să câştige puncte activând manipulator spaima de colaps, premierul se bazează, ca întotdeauna, pe dezinformarea, proasta înţelegere şi educaţie a propriului electorat, adică exact pe elementele care îl menţin la 50%. Ponta mizează însă prea mult pe efectul goarnelor anteniste, uitând că electoratul pe care îl vizează reacţionează exclusiv la sunetele burţii, pe care fiecare le interpre
