"Uniunea Monetară 2.0" care va rezulta din discuţiile curente va fi foarte diferită de cea lansată în 1999, scrie Olli Rehn, vicepreşedintele Comisiei Europene şi comisar pentru afaceri economice şi monetare, într-un articol publicat de The Wall Street Journal. Cititorii ocazionali de comentarii pot fi scuzaţi dacă cred că guvernele europene implementează orbeşte politici dure de austeritate, sub supravegherea Comisiei Europene, obsedată de atingerea unor ţinte nominale de deficit arbitrare, continuă el. Este vremea ca acest mit să cadă.
În realitate, Pactul de Stabilitate şi Creştere al Uniunii Europene poate adapta calea de ajustare fiscală a unei ţări dacă acest lucru este cerut de situaţia economică. Pe lângă ţintele nominale de reducere a deficitului, fiecare recomandare nouă transmisă unui stat membru precizează măsurile fiscale structurale care trebuie luate în fiecare an până când deficitul excesiv este redus. Deşi ţintele nominale fac obiectul atenţiei presei, în analiza măsurilor luate de statele membre Comisia urmăreşte în primul rând dacă acestea respectă efortul structural convenit.
Această abordare este în concordanţă cu un alt element puţin cunoscut, dar vital, al Pactului: obiectivul pe termen mediu de a avea un buget echilibrat în termeni structurali. Ritmul înaintării pe termen mediu spre acest ţel este stabilit luând în considerare situaţia economică individuală a fiecărui stat membru. În consecinţă, unei ţări i s-ar putea permite mai mult timp pentru a-şi corecta deficitul excesiv. Aceasta s-a întâmplat deja de două ori anul acesta, anume în iulie pentru Spania şi în octombrie pentru Portugalia. Ambele ţări au acum timp până în 2014 pentru a-şi reduce deficitele bugetare sub 3% din PIB.
Pieţele trebuie asigurate că finanţele publice ale ţării vor fi solide pe termen lung
Desigur, există voci care spun că urm
