Dorina Mihai, care a cucerit aurul mondial în 2003, la Havana, spune că îi place mult noua meserie, dar şi că moare de dorul scrimei.
Era toamna anului 2003. Campionatele Mondiale se disputau departe, departe de tot, tocmai la Havana. Vedetele lotului tricolor de scrimă erau, pe vremea aceea, fetele de la floretă şi Mihai Covaliu. Iepurele a sărit atunci din cu totul altă parte. De la sabie feminin, o armă unde România nu se afla nicidecum printre favorite. Într-o zi de octombrie, Dorina Mihai, pe atunci în vîrstă de 22 de ani, trăia şi lupta în concursul vieţii ei, la capătul căruia avea la gît aurul mondial.
"M-am uitat de curînd la caseta cu înregistrările de la Havana şi am descoperit nişte poze de existenţa cărora habar nu aveam", spune Dorina. Ce-şi mai aminteşte de atunci? "Vocea lui Cova, care m-a îndrumat din public ce să fac, tuşă cu tuşă". ca să vezi, Cova, care cucerise atunci argintul mondial, promitea deja să fie antrenor. Ca palmaresul să fie rotund, floretista Roxana Scarlat luase atunci bronzul, la fel şi echipa de floretă fete.
La aeroport, la sosire, agitaţie mare. Dorina, sportivă a clubului Dinamo, era surpriza. A apărut îmbrăcată în portocaliu toată, cu codiţe împletite în cap. "Cum ai trăit momentul?" "Habar nu am, nu am dormit toată noaptea de după", spunea Dorina. Idolul ei era Laura Badea. Iar acum, după triumful de la Havana, aştepta Olimpiada de la Atena, din anul care urma să vină.
Participarea la Jocurile Olimpice a fost înlocuită de ceva mai preţios. Dorina Mihai, la acea vreme Lupu, pentru că se măritase, îl aducea pe lume în 2004 pe fiul ei, Luca Nicolas. "Nu-mi pare rău că am ales aşa", declara Dorina. În locul ei, la Atena, mergea o altă sabreră română, Cătălina Gheorghiţoaia, care încheia competiţia supremă pe locul 4.
Dorina s-a retras definitiv din sport la sfîrşitul anului 2006, la numai 27 de ani.
