Olanda ne-a administrat o înfrângere usturătoare pe Arena Naţională.

Victoria cu Turcia a ridicat speranţele noastre până la cer şi mai mult decât atât. La fel cum austriacul Felix Baumgartner a ajuns cu picioarele pe pământ de la o altitudine ameţitoare, şi noi am coborât tot în nouă minute la nivelul de „muritori”. De atât a avut nevoie Olanda să dezumfle balonul iluziilor noastre că putem fi iarăşi ce am fost. Până la golul lui Lens, jucător cu nume de echipă franceză, Torje a stârnit suspine în tribunele arhipline cu o lovitură liberă bătută în transversală în minutul 5. Apoi, Tătăruşanu a respins o minge până în afara careului, de unde Lens a trimis cu capul, exact printre bara transversală şi ultimul fir de păr al lui Tamaş, care a sărit cât a putut pentru a evita golul. Aproape de minutul 30, olandezii au făcut 2-0, tot din fază fixă, Indi Martins reluând cu latul, ca la miuţă, centrarea lui Van der Vaart.

Penalty uşor pentru Olanda

Românii n-au lăsat scutul aşa uşor, încercând în limita posibilităţilor să pună probleme în atac. Golul lui Marica din minutul 40, cu un un şut de la marginea careului lângă bară, a crescut iar pulsul „tricolorilor”. La 1-2, celebrul „Pe ei, pe mama lor” s-a făcut din nou auzit, însă nu am reuşit să-i „călărim” pe batavi mai mult de câteva minute, până la ultima fază a reprizei. Tamaş l-a jenat în careu pe Narsingh, iar arbitrul scoţian nu s-a zgârcit în a scoate din buzunar un penalty pentru olandezi: gol Van der Vaart, 3-1 pentru Olanda. Repriza a doua? Vorba aceea, dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. Piţurcă a încercat să mai schimbe ceva, i-a adus în teren pe Lazăr, pe Adrian Popa, însă fără niciun efect. Un şut al lui Stancu, altul al lui Van Persie, dar a fost nevoie şi de intrarea lui Mutu ca tribunele să se se mai dezmorţească puţin. Olanda a ţinut însă de minge în ultimele momente ale meciului şi proba