Mazilirea lui Ioan Ghise de catre organizatia liberala brasoveana, care a refuzat categoric sa-l mai puna pe listele de candidati la parlamentare, este unul dintre putinele semne de normalitate din politica romaneasca.
Colegii sai brasoveni l-au evaluat dupa ceea ce este, nu dupa ceea ce vrea sa para, si i-au aplicat tratamentul corect.
Domnul Ghise, securist cu acte in regula, alungat din PNL odata cu Mona Musca, dar strecurat inapoi pe usa din dos, este ceea ce a invatat de la sefii sai de dinainte de 1989. Este un agitator. Atat si nimic mai mult.
De cand il stiu, ca primar al Brasovului si apoi ca parlamentar, domnia sa nu a produs nimic serios, nimic notabil, nimic care sa-i valideze statutul de parlamentar. Numele sau nu se leaga de nicio initiativa serioasa intr-un domeniu vital, daca nu pentru tara, macar pentru brasovenii pe care-i reprezinta.
A reusit in schimb sa fie ridicol cu acel proiect de lege privind stirile bune si rele, concurat in absurditate doar de caloriferul lui Andrei Marga. C
a dl. Ghise este pasionat, chiar obsedat de televiziune se vede cu ochiul liber. Aproape ca n-a fost zi lasata de la Dumnezeu sa nu dai de domnia macar intr-o dezbatere, adica nu era zi in care sa nu bruieze vreo dezbatere cu tonul sau agresiv si ideile sale putine, dar fixe.
Pentru ca Ioan Ghise nu este un interlocutor, un partener de dialog, de polemica. Este, cum spuneam, un agitator, un militant agresiv in ton si continut.
In aceste dezbateri a avut si cateva ziceri de mare adancime. De exemplu, atunci cand a anuntat furios ca nu va accepta nici mort alegeri anticipate, pentru ca a facut un credit pentru campania electorala anterioara si restituirea lui este esalonata pentru toti cei patru ani de mandat. Doar n-o sa ramana in paguba pentru niste prapadite de principii.
De