În urmă cu 25 de ani, în noaptea de 15 spre 16 octombrie 1987, sudul Angliei şi nordul Franţei au fost devastate de vânturi de forţa uraganelor care au doborât milioane de copaci şi au distrus clădiri, drumuri, căi ferate şi linii de tensiune. Un număr de 22 de persoane şi-au pierdut viaţa şi sute de mii de oameni au rămas pe întuneric timp de două săptămâni. Trei zile mai târziu Marea Furtună din 1987 a fost urmată de cel mai mare crah financiar de o zi din istorie. Urmele lui se pot vedea în actuala criză.
Pe 19 octombrie 1987, după mai mulţi ani în care bursele au crescut constant, lumea financiară a fost zguduită de cel mai mare crah financiar de o zi din istorie. Indexul Dow Jones al bursei newyorkeze a pierdut 22,6% din valoare, echivalentul a 500 mil. dolari. A doua zi preşedintele băncii centrale americane, Alan Greenspan, a anunţat că va reduce dobânzile şi a cerut băncilor să introducă lichiditate în sistemul economic şi financiar. Această susţinere necondiţionată a pieţelor financiare este acum considerată o greşeală şi reprezintă, poate, primul semnal transmis bancherilor că vor fi salvaţi indiferent de ce riscuri îşi asumă.
Crahul a început în dimineaţa zilei de 19 octombrie 1987 pe bursa din Hong Kong şi s-a răspândit spre vest, lovind Europa şi apoi Wall Street-ul. În New York, indexul Dow Jones s-a prăbuşit cu 500 de puncte, cea mai mare scădere de o zi din istorie, iar ziua a primit numele de Lunea Neagră. La Londra, indexul FTSE a căzut cu 11% luni, cu 12% marţi şi cu încă 6% joi. Şocul colapsului acţiunilor i-a lăsat pe unii traderi paralizaţi, cu privirea în gol, notează The Observer.
A urmat o panică generală, iar colapsul pieţelor a fost grăbit de isteria molipsitoare. Cauzele acestui scurt crah nu au fost stabilite cu exactitate, dar vina a căzut pe acţiunile supraevaluate şi pe tranzacţiile rapide electronice. Acum se spun
