Un gol primit repede şi stupid ne-a dat planurile defensive peste cap
Acum câţiva ani, olandezii ne-au dat gol de la imn. Mai ţineţi minte, Cocu, în Giuleşti, minutul 1..... Acum, după ce s-au terminat acordurile, trebuia să marcăm noi. În minutul 5 Torje a bătut o lovitură liberă de la 22 de metri în bară, mingea a sărit înapoi în teren, dar nici Marica, nici Stancu n-au urmărit. Se putea înscrie, Stekelenburg era încă pe jos!
În loc să marcăm, am primit. În minutul 8, la prima trecere în terenul nostru, olandezii au obţinut un corner. O banalitate. Stoperii noştri au respins, cum şi trebuiau să facă. La 17 metri, nepăzit, Lens a trimis boltit cu capul. Tătăruşanu a stat complet aiurea, iar mingea s-a dus la fel de aiurea în poarta noastră. Gol cu capul din afara careului mai vezi doar de la liga a patra în jos!
Nu ne-am trezit. Istanbulul părea undeva departe în urmă, învăluit în ceţurile acestei toamne care ne-a dat iluzia unei posibile călătorii în Brazilia. Moţăind în continuare, am primit şi al doilea gol la capătul primei jumătăţi de oră. La fază fixă, suferinţa cronică a fotbalului nostru. Lovitură liberă bătută de Van der Vaart în careul mic, stoperi visători, portar care acolo, în 3-4 metri trebuie să se culce pe minge. Nimic din toate astea! A venit în faţa porţii goale Martins Indi, fundaşul stânga, şi a împins mingea în poartă.
Ne-au liniştit din penalty
Am înviat cumva la golul lui Marica, acţiune personală, încheiată cu şut la colţul lung. Stadionul a trăit la maximum câteva minute, dar în minutul de prelungire de dinainte de pauză, Narsingh a fugit ca o gazelă de lângă Tamaş, Gabi l-a prins doar de umăr şi Van der Vaart a transformat penaltyul. La 3-1 pentru ei, mai e ceva de făcut?
Eventual schimbări. Dar de la cabine au venit aceiaşi care plecaseră. Nu tu Chipciu, nu tu Mutu, de parcă am fi condus noi, nu ei
