Cuvântul “stadion” alăturat cuvântului “politică” nu-mi sună bine. Nu-mi plac mulţimi mari de oameni încolonaţi unei cauze neclare. Nu-mi plac demonstraţiile de forţă şi nu mă dau în vânt nici după defilări. Demonstraţiile de forţă sunt menite şi gândite să intimideze. Nu-mi place ca în politică unii să încerce să-i intimideze pe alţii. Da, un protest pot să-l înţeleg, pot să-l accept are rolul lui in democratie. Dar lansările de candidaţi sau diferite celebrări pe stadioane, iniţiate de forţe politice, mă duc imediat cu gândul la apucături totalitare sau cel puţin megalomane.

Ştiu că actualul preşedinte al SUA şi-a lansat candidatura tot pe un stadion de fotbal american. Dar un alt exmplu de manifestaţie politică pe stadioane, din lumea civilizată nu-mi vine în minte sau nu ştiu eu de ele. În schimb, pot foarte uşor să asociez astfel de manifestări cu cele mai multe dintre cele mai crunte regimuri totalitare/autoritare din trecut (România, Germania Nazistă, URSS) sau prezent (Coreea de Nord, China).

Când vrei să faci demonstraţii de forţă şi mai ales în ziua unui eveniment important pentru adversari (Congresul PPE la Bucureşti) atunci trebuie să te ocupi să aduci acei oameni acolo, la stadion. Dacă nu demonstrezi forţa prin numere mari, ideea se poate întoarce impotriva ta. Oamenii nu vin aşa de mulţi pe stadioane din proprie iniţiativă, trebuie organizaţi. Este şi asta o similitudine cu regimurile tatalitare. OK, nu sunt aduşi cu forţa. Sunt încurajaţi să participe, li se pun mijloace de transport la dispoziţie. Uniilor li se spune că ar face bine să nu lipsească dacă vor să … Este greu de crezut că toţi sunt membri de partid.

Acum pentru USL, nu a fost chiar greu să-i aducă pe oamenii aceştia acolo. Mulţi vin doar să vadă stadionul pentru prima dată. Gratis…

Mai jos este o fotografie care mi-a fost recomandată pe feacebook. Departe de mine