,,Ah, aceşti bărbaţi şi minunatele lor îndoieli! ”

Să te însori sau nu este o întrebare la fel de tragică precum aceea a lui Hamlet chiar dacă ea, întrebarea, ne stârneşte uneori râsul, în timpul spectacolului „Căsătoria” (de Gogol) de la Teatru Naţional din Târgu-Mureş. Dar, vorba unei scriitoare, a zâmbi e un fel mai tandru de a plânge. Aşa că spectatorul care se aşteaptă la o simplă comedie de moravuri va fi surprins să constate ce mică e distanţa dintre comic şi tragic dintre sublim şi ridicol în această piesă gogoliană montată de regizorul rus Tufan Imamutdinov.

Subiectul piesei e simplu, e viu, e actual: un bărbat aşezat, cam tomnatec, vrea să se însoare. Dar această nouă stare civilă pe care şi-o doreşte sincer îi provoacă atâta angoasă încât fuge de la propria nuntă. Şi noi trăim într-un secol în care noile generaţii avide de succes în carieră dornice de loisir, puţin dispuse la responsabilităţi matri-moniale, au în interior lor destui indivizi în stare de o astfel de fugă. Dar nu numai drama comică sau comedia dramatică a protagonistului Podkoliosin (în rusă „pod-sub” „koleso” – roată) este actuală ci şi moravurile pe care Gogol le-a pictat cu atâta fineţe şi subtilitate acum o sută şaptezeci de ani. Câte femei sau tinere fete nu măsoară înainte de a spune „da” în faţa altarului suprafaţa vilei candidatului, volumul în centimetri cubi al jeep-ului, câţi bărbaţi sau băieţi nu renunţă de bunăvoie la cocoşismul lor pentru a deveni gineri cuminţi de directori de bănci, de trusturi sau de fabrici de bere. Câte familii celebre din cartierul Primăverii se nasc, într-o puritate, sectantă tot din familii din cartierul Primăverii!Iată deci că avem deja o piesă de teatru profund actuală în care publicul nu se va simţi prea confortabil. Sperăm că prin catharsis-ul acestei opere lumea să devină un pic mai bună adică şi noi înşine o dată cu ea.

S