De la an la an, mai mulţi părinţi aleg să plece la muncă în străinătate pentru a face rost de banii necesari traiului zilnic. Lipsa unui loc de muncă în localităţile de domiciliu şi în altele apropiate îi determină pe aceştia să ia drumul străinătăţii. Odată plecaţi, copiii lor rămân în grija rudelor apropiate. Și devin vulnerabili.

Plecarea unuia dintre părinți la muncă în străinătate sau plecarea ambilor este un moment care poate lăsa urme adânci în dezvoltarea ulterioară a unui copil. Rămași fără mamă sau tată, lăsați în grija unor rude, acestor copii le este foarte greu. Sunt trişti, le e dor de cei cărora le-au dat viaţă, iar banii şi cadourile trimise nu vor compensa niciodată aceste lipsuri. Legal, fiecare părinte care decide să muncească în străinătate, trebuie să se asigure că minorul căruia i-a dat naștere va fi în siguranță. Potrivit reprezentanților Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Gorj, părinții vor fi obligați să lase copiii în grija unui membru al familiei extinse și să anunțe autorităţile locale înainte de a pleca din ţară. „Legea spune mai multe lucruri, impune niște reguli. Părinții vor fi obligați să nominalizeze o persoană, care va avea grijă şi va întreţine minorul în perioada în care părinţii sunt plecaţi. Însă această persoană nu poate fi oricine, prieteni sau vecini, iniţiativa legislativa stabilind că doar rudele copilului de până la gradul IV inclusiv pot fi numiţi îngrijitori”, a spus Ninela Gruia, directorul adjunct al DGASPC Gorj.

Privați de afectivitatea părinților

O consecință directă a migrației părinților este cea a privării copilului de afectivitatea parentală și de supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia. „În condițiile plecării părinților pe perioade mai lungi și a rămânerii copiilor în grija unor persoane care nu pot oferi sprijin emoțional și educativ, acest